Permisul de tren

Rică Răducanu, fostul mare portar al Rapidului, dar și al naționalei, a povestit, la inițiativa digisport.ro, despre modul în care a ajuns să fie antrenor cu portarii tricolorilor, pe vremea în care Mircea Lucescu era selecționer.

”Pot spune că am deschis drumul antrenorilor de portari la echipa națională, sigur cu ajutorul lui Mircea Lucescu. Erau generalii Dragnea și cu Stan la acea vreme, care dictau tot la echipa națională.

Numai că, Mircea Lucescu jucase pe afară, era umblat, avea deja o altă mentalitate, așa că a zis că vrea un antrenor special pentru portari.

Era o noutate.

Cu această cerere, a răscolit pe toată lumea.

A izbucnit un adevărat scandal atunci, că de ce să mai fie unul în plus la lot, dar el era cu altă mentalitate, plus că așa era în fotbalul mare.

Nu vreau să mă laud că am fost și eu numărul 1, dar așa a fost, plus că am fost numărul 1 și la antrenori cu portarii.

Pentru că eram foarte buni prieteni, Lucescu m-a luat lângă el în ’81, imediat după ce m-am lăsat de fotbal și am stat 10 ani alături de el, ne-am calificat și în 84, a fost frumos”, rememorează Răducanu.

Legenda giuleștenilor a povestit, în stilu-i inconfundabil, și cum a ajuns să călătorească la Euro ’86, deși nu avea pașaport și nu se afla pe nicio listă oficială.

”Mircea mă știa pe mine cu caterinca, cu aia, mai ales că atunci erau cantonamente lungi, nu ca acum de două-trei zile.

Atunci se stătea și câte o lună în cantonament.

Mai băgam povești de ale mele, mai băgam în ele, vorba lor, ’hai, nea Rică, că bagi în ele!’ (n.r./ - râde cu poftă). Dar, trebuia să am grijă de ei, erau tineri, bine și eu eram tânăr, dar nu de vârsta lor.

Eram benevol la națională, că nu eram pe listă. În ’84, când ne-am calificat la Euro, m-am urcat în avion fără pașaport, pentru că nu-mi ieșise viza.

Dar, ce am făcut eu?

M-am așezat acolo la rând, pentru că mă știa lumea. M-am dus cu permisul de tren, pentru că pașaport nu aveam, dar, culmea e, că, nu m-a întrebat nimeni de sănătate.

Când am plecat din România, căram bagajele cu echipamentul. ’Hai băieți, hai la avion!’, s-a auzit la un moment dat, și m-am dus și eu.

Am intrat și mi-am zis, fie ce o fi, dacă mă dă jos din avion, aia e!

Când am ajuns la bord, era o fată de acolo, din echipaj, care tot număra.

Mi-a zis: nea Rică, știa că sunt cu portarii, e unul în plus. I-am zis, taci, că eu sunt acela, după care m-am dus în spate la bagaje.
Când am ajuns în Franța, nu ne-a întrebat nimeni nimic.

În schimb, când m-a văzut generalul Stan acolo, în Franța, a înghețat.

Asta pentru că nu eram dorit de cei doi și atunci mă păcăleau și-mi spuneau mereu că nu mi-a ieșit viza.

A fost frumos.

Am dormit în cameră cu unul dintre maseuri și mâncam o dată pe zi, dimineața, pentru că era moca, cum se întâmplă pe la hoteluri.

Dar, nu mai contează, astea sunt cele mai frumoase amintiri”, a povestit Rică Răducanu.

sursa: digisport.ro

Voie buna, spirit si unitate.
Ingredientele rapidistului.
Aaa......si un permis de tren.
Care sa ne duca cat mai repede acolo unde ne este locul: la granita dintre agonie si extaz.
La granita de unde cantecele noastre se aud atat de frumos.

FzR!!