La pret de nu mai putin 70 de ani, Rapidul a infruntat ieri in batranul Giulesti formatia Carmen Bucuresti.
Clubul, patronat in perioada interbelica de catre industriasul Dumitru Mociornita si denumit se spune dupa numele unei femei ravasitoare, a reinodat intr-o sambata seara de brumar o poveste cu iz de dulce romanta.
Gazonul batranului Giulesti udat de cativa stropi de ploaie, au parut lacrimi de dor la intonarea imnului.
Probabil din Ceruri, nea Tinel Stanescu sau "bombardierul" Bazil Marian, componenti candva ai ambelor formatii, deveniti nemuritori in tricoul visiniu, au oftat cutremurandu-se plini de dor si nostalgie.
Bolta stadionului a fost strabatuta in doua randuri de o formatie de albi porumbei calatori, semn ca sufletelor celor de sus respira alaturi de noi aceste vremuri tulburi.
Cu siguranta nea Mincea a fost impreuna cu noi la meci aseara.
Pentru ca precum in anii '80 am reusit cu o bucurie copilareasca sa strecor o rola de hartie.
Daca atunci nea Mincea ma mangaia pe crestet cu un "bine, mai copile" astazi vantul imi ravasea amintirile.
Iar privirea cauta ratacita siluetele idolilor.
In teren firul ierbii este mangaiat de Pancu si Nico, in tribune daca am reusit sa ne adunam 2000.
Meciul pare aceeasi poveste plina de emotie.
Bara transversala, bara laterala, ratari, nervi si emotie.
Rola de hartie mi s-a ciufulit de tot in buzunar.
Sufletul cu aceeasi naivitate spera intr-un rezultat bun.
'82 ne aduce descatusarea.
Iar rola mea zboara grabita deasupra lui T2 anuntand fiesta.
Scorul se termina 2-0 pentru giulesteni.
Uitam de frigul ce ne patrunde in oase si ne aplaudam favoritii.
Sunt cei ce au reusit sa transforme seara de Halloween intr-o poveste.
Daca nu cea mai frumoasa, cel putin una plina de farmecul romantat al acestei Iubiri fara de Sfarsit.
FzR!!
Gazonul batranului Giulesti udat de cativa stropi de ploaie, au parut lacrimi de dor la intonarea imnului.
Probabil din Ceruri, nea Tinel Stanescu sau "bombardierul" Bazil Marian, componenti candva ai ambelor formatii, deveniti nemuritori in tricoul visiniu, au oftat cutremurandu-se plini de dor si nostalgie.
Bolta stadionului a fost strabatuta in doua randuri de o formatie de albi porumbei calatori, semn ca sufletelor celor de sus respira alaturi de noi aceste vremuri tulburi.
Cu siguranta nea Mincea a fost impreuna cu noi la meci aseara.
Pentru ca precum in anii '80 am reusit cu o bucurie copilareasca sa strecor o rola de hartie.
Daca atunci nea Mincea ma mangaia pe crestet cu un "bine, mai copile" astazi vantul imi ravasea amintirile.
Iar privirea cauta ratacita siluetele idolilor.
In teren firul ierbii este mangaiat de Pancu si Nico, in tribune daca am reusit sa ne adunam 2000.
Meciul pare aceeasi poveste plina de emotie.
Bara transversala, bara laterala, ratari, nervi si emotie.
Rola de hartie mi s-a ciufulit de tot in buzunar.
Sufletul cu aceeasi naivitate spera intr-un rezultat bun.
'82 ne aduce descatusarea.
Iar rola mea zboara grabita deasupra lui T2 anuntand fiesta.
Scorul se termina 2-0 pentru giulesteni.
Uitam de frigul ce ne patrunde in oase si ne aplaudam favoritii.
Sunt cei ce au reusit sa transforme seara de Halloween intr-o poveste.
Daca nu cea mai frumoasa, cel putin una plina de farmecul romantat al acestei Iubiri fara de Sfarsit.
FzR!!
