Imi incarc cartela RATB de la chioscul de la Plazza.
Cum este si firesc il zaresc cu coada ochiului pe batranul inginer (cred eu!) asteptand tramvaiul.
Oftez la gandul ca parca acum doar cativa ani domnul meu drag, cu barba alba si sange visiniu, era intotdeauna insotit de vechiul sau prieten...
In tramvaiul ce leaga cele doua cartiere rivale, isi fac loc primele suflete gatuite de emotie: un trening cu Roma, o sapca cu Rapid, fulare si sperante.
La piata Crangasi, tackling-ul unui domn la fel de nerabdator, imi istoriseste un incident petrecut cu o statie mai inainte:
" Un rapidist inalt, destul de afumat, a fost flancat de ambulanta si un echipaj de politie".
Zambesc, replicandu-i domnului faptul ca pentru acest suporter cu siguranta Rapidul a invins.
Si impreuna convenim faptul ca un egal in seara aceasta ar fi minunat.
Cobor si zaresc instalatia de nocturna pe care se sprijina Cerul.
In jur forfota, manevre de parcare si mii de fulare.
Drumul pana-n fata teatrului imi pare la fel de lung precum in copilarie.
Treptele locasului de cultura sunt impanzite de mii de rapidisti.
Il zaresc pe Herea "rapit" pentru un selfie de o rapidista mai curajoasa.
Dar si pe Ionut Voicu, caruia ii strang mana si-i spun ca-l "asteptam acasa".
Ne incurajam din priviri.
Si-mi continui apoi mai avantat aventura de a patrunde in stadion.
Cu greu imi gasesc un loc.
Si este abia 18:30.
Rotesc privirea si "fac repede prezenta" celor din jur.
Regasesc prieteni vechi de stadion, pe care nu i-am mai vazut in ultimul an.
Zambesc si-mi spun ca fara de tagada Rapidul este acolo unde se strang suporterii.
Pana la o decizie judecatoreasca sau verdict al vreunei licitatii, sufletele noastre au ales reflex, impotrivindu-se oricaror principii sau orgolii, acest inceput de drum.
Uitand de lupta nevazuta pentru palmares, sigla, istorie si culori, cei ce si-au ocupat aseara locurile in tribune au ignorat acest nou exercitiu financiar, pentru care rivalele exulta de bucurie la gandul disparitiei, dovedind faptul ca identitatea si Dragostea, bunuri ce nu apar in inventarul niciunei societati, inseamna continuitatea si credinta unor generatii de a-si duce povestile mai departe.
Inconjurat de cativa corporatisti, flancat de un cuplu de pensionari si putin mai in dreapta admirandu-l pe "visiniul Bebita", pornim recitalul.
De undeva de sus, probabil semn de la nea Mincea, o raza pare sa lumineze peluza ratacita de cativa ani.
Imnul, coregrafia, incurajarile pornite din sufletele noastre, provoaca cu siguranta invidie neinspiratilor ( n.r. coregrafia probabil cu "talpan pe tron") oaspeti.
Giulesti-ul este un infern, momentul este demn de Cartea Recordurilor:
In teren se termina 1-1.
In tribune victoria este a noastra a tuturor.
Pentru ca macar pentru inc-o zi in plus am dovedit, daca mai era necesar, ce inseamna Iubire, Devotament si Incredere.
Ce inseamna aceasta Mare Familie Rapidista.
FzR!!
p.s.: Imi cer scuze vecinului "de alaturi", caruia la golul lui Nico, dar intr-o bucurie comuna, am contribuit sa-i "zbor" sapca din cap. Care a tasnit printre banci, hat probabil pana-n primul rand.
Unde probabil cat mai curand va fi si Rapidul Nostru.
