La pret de o saptamana de la meciul care nu trebuia sa se dispute ( Rapid contra Rapid ), remiza alba a Academiei, ieri pe terenul Coresi, dupa aproape 70 de ani, sangele visiniu a clocotit de istorie, orgoliu si speranta.
Baietii lui Andrei Constantinescu, jucand pentru culori, dar si pentru chef Berechet, au zdrobit cu nu mai putin de 9-0 trupa "negrilor din Splai".
Dincolo de rezultat, pe o ploaie care a cazut intreaga zi, amintind de seara trista in care Pancu saruta gazonul Giulestiului, acest sfarsit de saptamana, in hazul de necaz providential, ne-a dovedit faptul ca noi rapidistii stim sa inventam motive pentru a nu uita de bucurie.
In anul in care am intors spatele celor de la AFC, sprijinind doar din orgoliu Academia, refuzand faptul ca sufletele noastre sunt sarace, rapidistii au inceput sa stranga randurile.
Iar sambata viitoare, daca nu vom dovedi cat de multi am ramas, macar ne vom mangaia sufletele cu Iubirea Noastra.
Fara de Sfarsit.
Si indiferent de rezultat, vom ridica fularele deasupra capetelor si vom canta:
"C-asa sunt eu rapidist,
Niciodata nu sunt trist...."
FzR!!
