miercuri, 27 noiembrie 2019

Tanţa şi Costel. Reloaded.

„Muncești că prostul, să nu zică lumea că stai”.
Înțelepciunea amară a rapidistului nostru Ion Băieşu prinzand glas prin personajul sau Costel.
 Așa a fost și Rapidulețul nostru astăzi la Călărași.
S-a luptat mai mult cu sine și mai ales cu teama că poate înălțimea unui loc 2 îi va provoca amețeli.
Rapid încheie nedecis ( 0-0) împotriva celor de la Dunărea și ocupă la sfârșitul acestui tur de campionat locul al 3-lea.
Dovedind prin modestia să caracteristică, precum fata moșului, că sclipirile de bronz atrag mai aprig decât cele cu arginți sau aur.
Poate la sfârșitul returului ne va fi răsplătită această proverbiala modestie.
Cu poate cea mai frumoasă Sărbătoare.
A Promovării.
La care să fim invitați.
Cu mic cu mare.

FzR!

marți, 26 noiembrie 2019

Lumea ştie cine eşti

Despre Iubire. Necondiționată.
Dănuț.
El, Tu și eu.
Noi Toți.
Un Milion de Inimi o Singură Iubire: RAPID.

FzR!!

Viața bate filmul

2013

Cu aproape 24 de ore înainte de derby-ul cu Petrolul Ploieşti, Daniel Pancu, Nicolae Grigore şi ceilalţi jucători din lotul pregătit de Marian Rada au decis să meargă la un film şi au ales să vizioneze producţia Stand Up Guys, cu Al Pacino şi Christopher Walken în rolurile principale. Aici au avut parte de un moment încă fără corespondent în fotbalul românesc.
În timp ce fotbaliştii aşteptau începutul filmului, aceştia au descoperit uimiţi că ceilalţi "spectatori" erau de fapt ultraşi ai Rapidului, care au transformat sala de cinema într-o adevărată "peluză", cântând imnul Rapidului şi alte scandări tipice Giuleştiului. Tonul a fost dat de soneria unui telefon mobil, chiar în momentul în care filmul stătea să înceapă. Extrem de impresionat, goalkeeper-ul Pecanha a început să plângă, iar reacţii similare au avut şi ceilalţi 27 de jucători ai Rapidului prezenţi în sală.
Fanii şi-au dorit să le transmită astfel un nou mesaj de susţinere favoriţilor si sa isi arate iubirea neconditionata fata de echipa.
La eveniment au participat 150 de suporteri de la tribuna a II-a, iar momentul a fost realizat cu ajutorul managerului Dănuţ Perjă


2019 Emoția este sigur mult mai mare.
Pentru simplul motiv că noi am demonstrat că există Minuni.
Spre Infinit.

FzR!!

luni, 25 noiembrie 2019

Dar nu-i lua Dragostea...

" Vorba lu Bitman, i-ai zilele, nopțile și anii, ce vrei

Dar nu-i lua dragostea, că n'ai cum să i-o iei."


FzR!!

ATENTAT!

" Nu contează ce simt..."
Reacție a Pasiunii. 
Cu siguranță nu cea mai înțeleaptă.
Însă o Inima ce bate.
Și se zbate în suferință.

Mulțumim, Pancone!

Inclusiv pentru nebunia de a apăra cu orice preț Singura Noastră Comoară: RAPID.

FzR!!

duminică, 24 noiembrie 2019

Cea mai frumoasă zi

20 noiembrie 2019.
Victoria împotriva celor de la UTA.
Ziua în care parcă o Minune a coborât din Ceruri.
Pentru a ne mangâia Sufletele.
A ne îmbrățișa și a ne asigura că Fericirea este aproape.
Și ne va fi bine.
Credem în această Promisiune.
Din proverbiala noastră naivitate.

FzR!!

Galeria din Ceruri

Pe scurt despre artiștii din Inimile Noastre.
Și Speranța într-un Nou Început!

FzR!!

Cum sa-i spunem...?

Cum să-i spunem Bătrânului Nostru Veșnic Tânăr?
În luna decembrie a anului 1935 apăreau primele încurcături în construirea stadionul nostru...
Ca și acum, atunci când a așezat planul pe pământ ( cel sfânt! ) arhitectul Gheorghe Dumitrescu a constatat faptul că pentru una dintre liniile ferate trebuia săpat un tunel prin tribuna a 2-a, pentru a-și păstra funcționalitatea...
Croitorul nu are timp să-și coasă haina, cizmarul să-si pună pingele la pantofi, iar bijutierul va rămâne doar amintirea strălucirilor atinse sau admirate.
Acesta a fost dintotdeauna destinul "acarilor".
Atunci în '35 dragostea noastră a împins fotbalul de dincolo de linia de triaj.
De atunci de sub nourii de fum, în dreptul tribunei a 2-a, răzbate chiuitul vesel al locomotivelor.
Glasul răgușit al mostrilor de fier cu suflet veșnic de copil inăltandu-și fruntea din dreptul primelor linii către semetul nostru templu.
Cum era să-i spunem altfel Bătrânului Nostru cât de mult îl iubim?
Entuziasmul nostru de atunci a făcut posibilă nașterea unei bijuterii unice.
Se spune chiar faptul că nea Costică Bauer-Ardeleanu s-a implicat în așa fel încât să se respecte în bună măsură planurile stadionului Highbury, casa celor de la Arsenal.
Apelând la relațiile sale de prietenie, nea Bauer a adus până și un lift de pe celebra arena londoneză.
Se nășteau astfel, alături de inițiativă, dragoste, entuziasm și inconfundabilele elemente de identitate: locomotiva, tribune drept verticale, primul stadion cu lift, turnul și ceasul pentru a ne măsura timpul. Infinit.
Un timp ce a tors mistic, tumultos, dar care a strâns în tribunele sale zeci și zeci de pasiuni.
Cum să-i spunem Bătrânului Nostru că nu-i putem oferi mai mult....?
Născut din sudoarea celor mulți și nevoiași, dar și a celor mai visători dintre toți, casa noastră a strâns laolaltă bunici, nepoți, artiști și visători.
Oameni.
Cu spiritul "împotriva". 
Mai altfel...
Maria Tănase ne aduna la "Luther", Constantin Tănase la "Cărăbuș", Ioana Radu ce ne-a urmat în istorica zi până la Ploiești, Anda Călugăreanu, Jean Constantin, Nicu Constantin, Ștefan Bănică sr., Ion Băieșu, Puiu Călinescu, Laura Stoica, Colea Rautu, Moțu Pitiș, Gheorghe Dinică și mulți mulți alții au coborât arta pana la nivelul gazonului.
Devenind cu toții o familie.
În casa noastră.
În formă de Potcoavă.
Pentru că acesta a fost norocul Giulestiului. 
Farmecul de a fi atras pe toți cei cu inima tânără. Pe toți cei pentru care orizontul a părut întotdeauna mai aproape.
Din Visare. Și dezmierdare.
Cum să-i spunem Bătrânului Nostru că totul va fi altfel...?
Ieri Giuleștiul însemna baricada împotriva regimului, locul unde astfel de proteste nu puteau și nu aveau cum să fie interzise.
Exilarile in "B" făceau stadionul și mai neîncăpător, iar salvările de la retrogradare erau încântătoare:
" De o vrea lumea / De nu o  vrea / Rapidul rămâne-n "A" / Sanie cu zurgălăi / Heiiii....!!! "
El, Bătrânul Nostru, a stat 80 de ani drept în picioare și a fost răpus cu greu anul aceasta.
Cu siguranță urcând deasupra noastră și privindu-ne îngrijorat.
Cum să-i spunem Bătrânului Nostru că poate de mâine totul va fi altfel...?
Într-o lume mult prea preocupată de cotidian, nepăsătoare față de identitate și tot mai ignorantă, noi rapidiștii facem apel la arhitectii si la persoanele de decizie de astăzi urându-le să aibă șansa înaintașilor săi de a-și înscrie numele în această Legendă Veșnic Vie.
Și fără de Sfârșit.
Pentru toate acestea Noul Giulești merită Respect.
Și Identitate.
Locomotiva la stadion, turnul, ceasul boem, liftul, o tribună a 2-a care să ne amintească de leagănul împotrivirii noastre, un acoperiș în formă de Potcoavă și o capacitate mai generoasă.
Pentru că atunci când Fotbalul se va întoarce acasă și noi toți sufletele către emoțiile care să ne răsfețe viețile, casă noastra va deveni neîncăpătoare.
Pentru că ne este Iubirea Mare precum Așteptarea... 
Cum să-i spunem Bătrânului Nostru...?
Pentru că Rapid va înseamna întotdeauna Casa, Iubirea, Cântecele Galeriei și destinele noastre ale tuturor.
Pentru care singura certitudine în viață se numește RAPID.
Pentru că viața să ne pară roz, noi o privim prin alb și vișiniu.
Bătrânul Nostru știe toate acestea foarte bine.
Pe celelalte le speră și le visează.
Pentru că are dreptul și le merită.

FzR!!

vineri, 22 noiembrie 2019

După 20 de ani...

Ieri s-au împlinit nu mai puțin de 20 de ani de când ne-a nea Vanea ne privește din Cerurile Visinii.
Creatorul "bibliei rapidistilor" scrise la un an după cucerirea primului titlu.
Cuvintele sale au fermecat sufletele noastre și ne-au organizat în cel mai invidiat Cor Madrigal.
Dirijorul?
Glasul ceferistului Ion T. Ion. Adică fiecare dintre noi.
"Vă rog să recunoaşteţi că Rapid este un greiere care cîntă mereu iluzia că fotbalul nostru ar putea fi mai bun decît este. Dacă vi se pare prea mult spus, fiţi generoşi, măcar o dată, cu Rapid şi cu bătrînul pierde-vară, Ion T. Ion".
În fotografie ( sursă gsp.ro ) alături de maestru este fiul sau Tudor.
După 20 de ani suntem mai săraci. 
Sau cel puțin geloși pe faptul că nea Vanea încânta cu rândurile sale doar pe cei dintre nouri.
Pentru noi toți aceste rânduri "ce fac pielea de găină" ne sunt sursă de inspirație și "apă vie" pentru anii minunați ce va să vie....
La Infinit!
Și încă o zi în plus.

FzR!!

joi, 21 noiembrie 2019

Planetă Vișinie

Faptul ca Rapidul cucereste inimi la nivel mondial nu mai reprezinta o noutate.
Legiunile straine perindate prin Giulesti au fost infestate imediat de acest virus incurabil.
Rapidismul si-a facut loc in absolut toate inimile, iar strainii au devenit parte a istoriei noastre.
Ultima declaratie de dragoste a venit tocmai din Republica Dominicana.
Din partea lui Tano Bonnin si micutei sale Sofia.
O imagine care ne-a emotionat si ne-a facut mandri ca suntem parte a poate celei mai frumoase povesti.

Multumim, Tano!

FzR!!

Stop cadru!

Ne-a încântat cu driblingurile sale. 
Tehnica sa s-a potrivit de minune în Giulești.
Ne-a cucerit cu pasiunea sa. Dar mai ales cu nebunia.
Frizurile sale au făcut deliciul multor meciuri de poveste.
De la cea "a la Ronaldo" până la cea "1+9" " a la Zamorano".
A demonstrat faptul că " banii nu sunt decât hărtii zburătoare, iar Iubirea lui nu a fost de vânzare ".
A jucat gratis.
Și a rămas mereu alături de club.
În seara când a îmbrăcat pentru ultima oară tricoul vișiniu am plâns. 
Împreună.
A îmbrăcat apoi sacoul, însă noi pe margine l-am văzut pe același Pancone.
A fost contestat. Lucrat. Vânat.
Doar intervenția galeriei a făcut posibilă păstrarea sa pe banca tehnică.
Pancone ne-a răsplătit pe toți, inlocuiind de 3 etape eșecurile cu victorii mai mult decât importante.
Ieri Pancone a fost chemat de către galerie la sfârșitul partidei.
Pentru a-și respecta promisiunea și de a urca din nou pe gard.
Acolo unde pasiunile se avăntă mai înalt decât vulturii.
De acolo de unde suntem mai aproape de cei ce ne-a lăsat moștenire Rapidulețul.
Imaginea de la sfârșitul partidei este dovadă că Iubirea sfarmă munți.
Dovada că noi toți împreună am reușit să readucem la viață acest farmec inconfundabil al vieții.
Noi împreună am demostrat că dincolo de moarte există un nou drum.
Un început poate mult mai frumos.
Rapid urcă pe 3 în clasament.

Mulțumim, Pancone!
Felicitări!

FzR!!

miercuri, 20 noiembrie 2019

Incearcã...

La sfârșitul unei zile perfecte, imi permit sa ignor o ploaie rece de toamna cu un șlagăr al anului '87...
Vremea unui Rapid boem, înconjurat poate de cei mai frumoși oameni de pe pământ.
Rapidul de astăzi trebuie să încerce să fie cel puțin la fel de frumos precum cel al anilor '80.
Reușind va da vers, rimă și ritm inimii noastre.
Astăzi a reușit.
Ce poate fi mai frumos??

FzR!!

Cu un ochi râd, cu altul plâng

Astazi goleador nostru Cătălin Hlistei le-a cerut iertare fanilor arădeni pentru golul marcat cu UTA. 

„Cu un ochi râd, cu altul plâng. Azi mi-am învins «părintele», cel care m-a format ca fotbalist şi om, dar sunt profesionist şi trebuie să-mi fac treaba pentru echipa unde evoluez acum. UTA are un loc aparte în inima mea”

Poate de aceea suntem minunați.
Pentru că preferăm lacrimile și suferința.
Pentru că ne dorim că toți ceilalți să fie fericiți în jurul nostru.
Astăzi Hlistei a dovedit caracter, curaj și maturitate.
Sperăm că să ne dedice cealaltă jumătate a inimii sale.
Pentru că avem nevoie de oameni că el.
În drumul nostru.
Către Infinit.

FzR!!

Am visat....

În zorii mohorâți ai acestei zile de noiembrie recunosc că a trebuit să duc muncă de lămurire cu propria-mi persoană.
Pentru a înfrunta o nouă zi.
Mare noroc cu Inima Mea care a găsit imediat argumentul hotărâtor: ASTĂZI JOACĂ RAPIDUL!
Poate cea mai importantă partidă.
Pentru că până aici a trebuit să înfruntăm spinii ascuțiți a atâtor ligi inferioare, am învățat să evaluăm planuri de reorganizare, să tremuram în insolvență și să plângem crunt în neagra zi a falimentului.
Picioarele ne-au sângerat, sufletul a plâns, dar niciodată nu am îngenuncheat.
Nu se poate să lipsesc!
În drumul spre serviciu am spus " Mama << Te Iubesc >>, dar viață mea e Rapid ", obținând astfel invoirea și binecuvântarea pentru marea confruntare.
Ajuns la serviciu, din spatele biroului avea însă să-mi fie mult mai greu pentru a-mi pune în aplicare planul.
Îmi părea parcă că retrăiesc ziua de glorie a confruntării cu Hamburg, când practic am evadat imediat după o vizită oficială a unor greci..
Sentimentul inocenței și al copilăriei mi-a părut întotdeauna darul cel mai de preț pe care mi l-a oferit Rapidulețul.
Nebunia ce se declanșează spontan, uitând de necazurile trecute.
Iară Noi parcă am devenit frați cu necazul.
Îl ospătam, cinstim și îi istorisim totul despre Iubirea Noastră.
Cine ar fi crezut că astăzi necazul va uita de noi?
Devenindu-ne apoi cel mai bun prieten.
Schimb deci macazul, sar în mășină și mă las în mâinile waze-ului.
Pentru că în față emoțiilor niciodată nu am mai fost lucid. 
Aș fi riscat până să-mi uit și telefonul...la serviciu...
Gata! Biletul și programul!
Tâmplele îmi pulsează. 
În ritmurile inconfudabile ale sambei din Giulești.
Cobor scările și mă avant în prima achiziție. 
Nu puteam să refuz temerarul rapidist care în liga a 5-a vindea brelocuri, nu?
IMNUL!!
Mă descurc admirabil inclusiv și la strofă a 3-a. 
Mobilizându-mă pentru a le demonstra celor de la 5teaua sud că noi rapidiștii suntem cel puțîn nepoții lui Eros.
Ai grecilor, deh! 
Cei de i-am driblat în 2006 pentru confruntarea cu Hamburg.
O tempora, o mores!!
În legendara noastră tribună îmi zăresc amicii dar și pe cei mai înțelepți ce mi-ai devenit în cei 37 de ani de rapidism părinți adoptivi.
Nea Bebita, dnul Nicu (m-am temut că nu va ajunge!) și toți bătrânii fără de nume.
Ce-mi zâmbesc cald. 
Ca unui prieten vechi.
Copilul din mine devenit matur. 
Dar nu-i mărturisesc în sine. 
De teamă că va uita să viseze.
A venit până și Ovidiu Nahoi ( Altona ). 
Oho, lume bună, lume alesă!
Derby-ul speranțelor.
Iar băieții se dovedesc a fi precum galeria.
Par 11 inimi conectate la pulsul Iubirii Noastre Infinite.
Primul act se dovedește o capodoperă orchestrată de Pancone.
Sandro Djuric și Hlistei declanșează fiesta.
Stadionul devine un vulcan plin de lavă incandescentă a iubirii noastre.
Sudul e redus la tăcere....
Până și Labeau, francezul nostru de culoare adoptat drept "Blondul", face meciul vieții lui.
În jurul meu pentru prima dată nu mai aud niciun fel de reproșuri.
Mă frec la ochi.
Învingem cu 2-0.
Un vis cel mai probabil, îmi zic....
Pentru că Rapidulețul, eternul capricios al vieții noastre, se dovedește încă o dată haiducul șugubăț al fascinației noastre: dăruiește săracilor puncte și adună doar de la cei mai bogați.
Filantrop precum subsemnatul, născut în '23 la maternitatea Filantropia.
Zâmbesc.
A fost o zi minunată!
Urcăm pe 3...
Probabil am visat.
Însă îmi doresc să fie un vis din care să nu mă mai trezesc niciodată,
Mulțumesc, Rapid!

FzR!!

p.s.: Seara "Furris" Turnu Magurele remizeaza cu lupii galbeni. O zi PERFECTA!

luni, 18 noiembrie 2019

Theatre of Dreams

Astăzi pare mic.
Foarte mic.
Pământul Sfânt răscolit nemilos de buldozerele reci, va respira curând....
Ne vedem curând dulce colț de Rai!!

FzR!!

Eternul și fascinantul...

Sufletul meu NU se poate abține. Nu poate sta deoparte.
Ți-am șters lacrimile când ți-a fost greu.
Tare greu.
NU se poate să te las tocmai eu singur.
În marea bătălie.
Ne vedem miercuri, Rapidulețule!!!

FzR!!

duminică, 17 noiembrie 2019

Micul-Mare Goge

Goge, eroul ultimelor două etape, nu a întârziat să-i facă "concurență' lui Tano, la sfârșitul partidei purtând în brațe copilașul sau.
Micuțul cu siguranță atunci când va începe să vorbească va rosti prima dată "RAPID"..
FzR!!

sâmbătă, 16 noiembrie 2019

Atenţie, se filmează!

" M-am trezit de dimineață / Mi-am dat seama că e meci.."
Imediat după conectarea wifi la routerul din casă, primesc o atenționare waze....!
<< Normal că se filmează>>, îmi spun zâmbind, astăzi joacă Rapidul...
Cât despre drumurile închise din zona (vieții mele) dacă le-aș fi evitat, cel mai probabil rămâneam un inginer metalurg mediocru...
Prin cine știe ce combinat.
Și apropos de combinații!
Partida împotriva celor de la Pandurii îmi pare una plina de nuanțe....
Cu aproape 100 de ani înainte de nașterea Rapidului, pandurii lui Tudor Vladimirescu treceau prin Drumul Taberei cel mai probabil pentru meciul de astăzi din Regie.
Socrul meu ( rapidist cu acte și chipiu! ) avea să se salveze in extremis de "ghearele pandurilor" plonjand în anii '70 în apele Jiului... 
In dimineața aceasta fiica-mea ( venită la 5.30 de la festivalul Nostalgia - Romexpo ) avea să sară fix în picioare în momentul când sustrageam eșarfa alb-vișinie.
Gata!
Efectiv de amintiri și emoții perfect complet!
Din stația lui "41" ( mutată fie datorită a nu știu ce lucrări, fie datorită filmărilor ) geaca mea "cu Torino" face deja prima "victima"....
Un rapidist mai nins (decat mine!) avea să-și reverse laudele și poveștile cu talc la urechea mea, spre deliciul fiicei mele care veșnic mă acuză că-mi leg amiciții la fiece pas...
Noul meu amic avea să-mi dezvăluie faptul că un prieten al sau a jucat 8.000 lei pe victoria cu 5-1 a Rapidului la Mioveni...
Nu am reținut care a fost câștigul incasat, ci faptul că de 4 zile el și gașca vișinie sunt cantonați la "campion" acasă....
Acum amicul se ducea să-i recupereze pentru a-i aduce în Regie.
Atenţie, se filmează!
Coboram, nu înainte de a-i ura sănătate și "Hai Rapidu'!" noului meu amic, promițandu-ne reciproc să ne vedem în mai tarziu tribună...
Locul în care "fiecare suflet vișiniu ascunde un muzeu".
Strecurandu-ne printre călători m-am trezit încurajând o fetiță în lacrimi.
"Nu mai plânge, căci astăzi bate Rapidul!"
Bunica ei mi-a zâmbit.
Semn că acesta era scenariul...
Ne avântam parcă purtați de entuziasmul revederii.
Eu.
Pentru că fiica-mea-și vaita deja picioarele ostenite după zbânțuială nopții trecute.
Aveam să aflu mai târziu că abia legase 2 ore de somn.
Pe stradă Mihai Zamfirescu la numărul 13 un steag alb-vișiniu era arborat mândru în poartă.
"Aici stă Goge!", îmi spun zâmbind....
Printre suporterii cu fire albe și sânge vișiniu depășim (pe dreapta!) Centrul Toxicodependenților "Sf.Stelian " ( noi cu siguranța suntem mai dependenți decât cei din initerior!) și o zbughim la casă de bilete.
Suntem gata!
Declar ironic "chibritul" la intrare și urcăm în tribună.
Ne facem loc lângă nea Bebita, Bogdan, dnul Nicu, în spate îl zăresc pe Iță, în stânga este Neamțu', cei de la Old Boys sunt în spate....
Suntem toți. 
Căci îl zăresc până și pe domul "tromopeta" care pe vremea când era Rapidul Mare făcea schimbările în locul lui Răzvan....
Imnul!!
Ce bucurie!
Cât mi-a fost de Dor...
La strofă a 3-a mă împiedic din nou..
Fluturam eșarfele deasupra capetelor.
Îmi scapă însă si cel mai emoționant moment al partidei.
Adoptat de subsemnatul încă de etapă trecută, Tano si-a castigat prin acest gest o filă cu filigrane din Povestea Noastra.
Goge e capitan!
Probabil de aceea-si arborase steagul in curte, imi completez poznas in minte.
În teren "toarcem" sigur.
Dublă Hlistei, Labeau recidivează și Messi Draghiceanu ne aduc bucuria în suflete.
Rapid-Pandurii 4-0.
Nu mai puțin de 9 goluri înscrise în ultimele două partide.
Drumul spre casa n-a fost lipsit de amuzament: un cetațean turmentat m-a intrebat "ce a facut Clujul".
Probabil se referea la meciul de acum cateva etape.
Și pentru că filmul ( cu maximum de rating pe IMDb) să fie complet spre seară ceața amână partida de la Pitești.
Rapidulețul nostru rămâne (fie pentru câteva zile) pe podium.
Un bronz cu strălucire de platină.
Pentru noi toți cei ce merităm răsplată unei așteptări parcă fără de sfârșit.
Îmi iau "la revedere" de la amicii din tribună, nu înainte de a smulge promisiunile lor că vor fi prezenți miercuri la ora 14...
Mie-mi va rămâne povara unei noi absențe.
Îmi iau fetiță de mâna...
Este atât de obosită încât nu cred că a priceput prea mult din joc.
Filmul ultimelor etape pare de vis.
Un Vis din care sperăm să nu ne mai trezim.

Mulțumim băieți!

FzR!!