În zorii mohorâți ai acestei zile de noiembrie recunosc că a trebuit să duc muncă de lămurire cu propria-mi persoană.
Pentru a înfrunta o nouă zi.
Mare noroc cu Inima Mea care a găsit imediat argumentul hotărâtor: ASTĂZI JOACĂ RAPIDUL!
Poate cea mai importantă partidă.
Pentru că până aici a trebuit să înfruntăm spinii ascuțiți a atâtor ligi inferioare, am învățat să evaluăm planuri de reorganizare, să tremuram în insolvență și să plângem crunt în neagra zi a falimentului.
Picioarele ne-au sângerat, sufletul a plâns, dar niciodată nu am îngenuncheat.
Nu se poate să lipsesc!
În drumul spre serviciu am spus " Mama << Te Iubesc >>, dar viață mea e Rapid ", obținând astfel invoirea și binecuvântarea pentru marea confruntare.
Ajuns la serviciu, din spatele biroului avea însă să-mi fie mult mai greu pentru a-mi pune în aplicare planul.
Îmi părea parcă că retrăiesc ziua de glorie a confruntării cu Hamburg, când practic am evadat imediat după o vizită oficială a unor greci..
Sentimentul inocenței și al copilăriei mi-a părut întotdeauna darul cel mai de preț pe care mi l-a oferit Rapidulețul.
Nebunia ce se declanșează spontan, uitând de necazurile trecute.
Iară Noi parcă am devenit frați cu necazul.
Îl ospătam, cinstim și îi istorisim totul despre Iubirea Noastră.
Cine ar fi crezut că astăzi necazul va uita de noi?
Devenindu-ne apoi cel mai bun prieten.
Schimb deci macazul, sar în mășină și mă las în mâinile waze-ului.
Pentru că în față emoțiilor niciodată nu am mai fost lucid.
Aș fi riscat până să-mi uit și telefonul...la serviciu...
Gata! Biletul și programul!
Tâmplele îmi pulsează.
În ritmurile inconfudabile ale sambei din Giulești.
Cobor scările și mă avant în prima achiziție.
Nu puteam să refuz temerarul rapidist care în liga a 5-a vindea brelocuri, nu?
IMNUL!!
Mă descurc admirabil inclusiv și la strofă a 3-a.
Mobilizându-mă pentru a le demonstra celor de la 5teaua sud că noi rapidiștii suntem cel puțîn nepoții lui Eros.
Ai grecilor, deh!
Cei de i-am driblat în 2006 pentru confruntarea cu Hamburg.
O tempora, o mores!!
În legendara noastră tribună îmi zăresc amicii dar și pe cei mai înțelepți ce mi-ai devenit în cei 37 de ani de rapidism părinți adoptivi.
Nea Bebita, dnul Nicu (m-am temut că nu va ajunge!) și toți bătrânii fără de nume.
Ce-mi zâmbesc cald.
Ca unui prieten vechi.
Copilul din mine devenit matur.
Dar nu-i mărturisesc în sine.
De teamă că va uita să viseze.
A venit până și Ovidiu Nahoi ( Altona ).
Oho, lume bună, lume alesă!
Derby-ul speranțelor.
Iar băieții se dovedesc a fi precum galeria.
Par 11 inimi conectate la pulsul Iubirii Noastre Infinite.
Primul act se dovedește o capodoperă orchestrată de Pancone.
Sandro Djuric și Hlistei declanșează fiesta.
Stadionul devine un vulcan plin de lavă incandescentă a iubirii noastre.
Sudul e redus la tăcere....
Până și Labeau, francezul nostru de culoare adoptat drept "Blondul", face meciul vieții lui.
În jurul meu pentru prima dată nu mai aud niciun fel de reproșuri.
Mă frec la ochi.
Învingem cu 2-0.
Un vis cel mai probabil, îmi zic....
Pentru că Rapidulețul, eternul capricios al vieții noastre, se dovedește încă o dată haiducul șugubăț al fascinației noastre: dăruiește săracilor puncte și adună doar de la cei mai bogați.
Filantrop precum subsemnatul, născut în '23 la maternitatea Filantropia.
Zâmbesc.
A fost o zi minunată!
Urcăm pe 3...
Probabil am visat.
Însă îmi doresc să fie un vis din care să nu mă mai trezesc niciodată,
Mulțumesc, Rapid!
FzR!!
p.s.: Seara "Furris" Turnu Magurele remizeaza cu lupii galbeni. O zi PERFECTA!
