Ne-a încântat cu driblingurile sale.
Tehnica sa s-a potrivit de minune în Giulești.
Ne-a cucerit cu pasiunea sa. Dar mai ales cu nebunia.
Frizurile sale au făcut deliciul multor meciuri de poveste.
De la cea "a la Ronaldo" până la cea "1+9" " a la Zamorano".
A demonstrat faptul că " banii nu sunt decât hărtii zburătoare, iar Iubirea lui nu a fost de vânzare ".
A jucat gratis.
Și a rămas mereu alături de club.
În seara când a îmbrăcat pentru ultima oară tricoul vișiniu am plâns.
Împreună.
A îmbrăcat apoi sacoul, însă noi pe margine l-am văzut pe același Pancone.
A fost contestat. Lucrat. Vânat.
Doar intervenția galeriei a făcut posibilă păstrarea sa pe banca tehnică.
Pancone ne-a răsplătit pe toți, inlocuiind de 3 etape eșecurile cu victorii mai mult decât importante.
Ieri Pancone a fost chemat de către galerie la sfârșitul partidei.
Pentru a-și respecta promisiunea și de a urca din nou pe gard.
Acolo unde pasiunile se avăntă mai înalt decât vulturii.
De acolo de unde suntem mai aproape de cei ce ne-a lăsat moștenire Rapidulețul.
Imaginea de la sfârșitul partidei este dovadă că Iubirea sfarmă munți.
Dovada că noi toți împreună am reușit să readucem la viață acest farmec inconfundabil al vieții.
Noi împreună am demostrat că dincolo de moarte există un nou drum.
Un început poate mult mai frumos.
Rapid urcă pe 3 în clasament.
Mulțumim, Pancone!
Felicitări!
FzR!!
