Povestea lui " U "

Litera " U " nu a mai prins un loc în alfabet încă de la începuturi.

A trebuit să se lupte mii de ani pentru a deveni o literă cu drepturi egale.

De vină pentru această nedreptate ar fi fost romanii, care și-au construit alfabetul în secolul 7 î.H. cu doar 23 de litere.

În acel alfabet, literele J, U și W n-au fost luate în seamă.
Pentru ca umilința și nedreptatea să fie și mai mare, " U " s-a scris, multă vreme, folosindu-se litera V.
Atunci când V-ul era la începutul unui cuvânt, se citea precum V-ul de astăzi.

Când, însă, era scris în mijlocul unui cuvânt, se citea " U ".
Cum să nu-ți vină să protestezi în fața acestor nedreptăți inexplicabile, uitându-te la V-ul cel șmecher care se autoinititulase stăpân pe două litere deodată?
Dar " U " însă a tăcut, a îndurat și a continuat să spere.
Izbăvirea a venit 2.500 de ani mai târziu. Atunci, Academia Franceză i-a recunoscut dreptul de-a fi o literă la fel că toate celelalte.

Povestea lui  " U " înseamnă deci, dovada dârzeniei unei litere pe care o ignorăm zilnic, ascunsă în mulțimea de alte litere ce ne trec prin față.

Să nu uităm însă faptul că dintre toate literele alfabetului " U " rămâne singura care s-a luptat cea mai multă vreme pentru a putea fi scrisă.

Noi rapidiștii suntem precum litera „ U ” a acestei vieți. 

Poate de aceea suntem Unici.
Fie chiar dacă recunoștința celor din jur va fi să o câștigăm abia doar după 2.500 de ani.
Dar nu ne grăbim.

FzR!!