Pentru că încă din copilărie, știu
În brațe m-ai primit Mereu.
Singurul rapidist din bloc mi fost dat să fiu
Ca Tine, Unic m-am născut și eu.
În Giulești fiecare scaun mi știe povestea
Și cât de greu mi-a fost să cresc,
Dar prin Speranța ni s-a dus vestea
Și pentru toate astea eu „ Iți Mulțumesc ”.
Când suferim, de crapă rău pământul,
Tu nu uiți să vii să mă privești.
Și nu-ți încalci nicicând cuvântul,
Când mi promiți „ o noapte ca-n poveșți ”
Doar noi știm ce înseamnă Așteptarea
Oricât celorlalți le-ar părea de nebunesc
De lacrimi noi am umplut râul și marea...
Dar n-am uitat cuvântul „ Mulțumesc ”.
Mi ești prietenul cel bun,
Ți sunt și eu „ îți Mulțumesc ”
Avem spre Infinit același drum,
Căci înțelegi ce înseamnă „ Te Iubesc! ”
Ieri întreg mapamondul a sărbătorit ziua cuvântului " Mulțumesc ".
Într-o lume tot mai preocupată parcă doar de material, supusă detenției nedrepte a lui Chronos, fără de răgaz a mai recunoaște sentimentele pure, pasiunea, sinceritatea și până și însăși Iubirea, uităm tot mai des să spunem măcar " Mulțumesc ".
Forma de politețe reprezintă reacția noastră minimală de recunoștință față de cei ce ne fac existența măcar puțin mai frumoasă.
Mulțumesc, Rapidule!!!
FzR!!
