Rapidul a fost mereu iubit de artiști, care găsit în el un sens, un loc în care s-au regăsit, iar Giuleștiul i-a adoptat repede.
Ioan Chirilă, poate cel mai mare gazetar sportiv pe care l-a avut România, iubea nebunește Rapidul și Rapidul pe el.
“ Băiete, Rapidul merge mai departe de fiecare dată şi fără mine şi fără tine şi fără noi toţi.
Rapidul e menit să zguduie sistemul, să fie iubit de oameni îngrozitor de simpli şi cinstiţi.
Rapid e viaţa … daaaaa … viaţa, cu bucuriile ei de-o clipă, cu necazurile ei de-o viaţă.
A fi rapidist înseamnă a răbda, a cădea şi a te ridica, a trăi fiecare clipă pe puntea dintre agonie şi extaz.
A fi rapidist înseamnă să înveţi de mic faptul că fără să ştii să pierzi nu te vei bucura niciodată cu adevărat de victorie. Rapid este un greiere care cântă mereu iluzia că fotbalul nostru ar putea fi mai bun decât este.
Pentru că Rapidul e unic prin existenţa sa, pentru că Rapidul e al omului de rând care nu visează glorie, ci doar fotbal în stare pură.” - Ioan Chirilă
“Galeria din Giuleşti e unică, e inegalabilă, e colorată şi plină de farmec, e un adevărat “clasa I” a Rapidului, e însăşi “Glasul roţilor de tren”. – Fănuș Neagu.
FzR!!
