Punctul nu a avut niciodată o viaţă uşoară.
A trudit din greu atât în caietele de română cât și în cele de matematică.
Și toate acestea încă din frageda copilărie a clasei ajutătoare, denumită parcă în ironia sa: „zero”.
Și toate acestea încă din frageda copilărie a clasei ajutătoare, denumită parcă în ironia sa: „zero”.
Pentru că de la zero și până la plus infinit, destinul sau a fost să trudeasca zi şi noapte pentru a prescurta cuvinte, a pune capăt propoziţiilor, exprima tăcerea sau întreruperea șirului gândirii atunci când se tranforma în puncte de suspensie, el fiind simbolul ce desparte partea zecimală de cea întreagă.
Nimeni niciodată nu l-a apreciat așa cum se cuvine, ba dimpotrivă, din cauza mărimii sale, a fost ţinta batjocurii tuturor semnelor ortografice mai impozante.
Lui i-a fost încredințată greaua misiune de a pune punct Poveștilor.
Indiferent dacă deznodământul acestora a fost unul fericit sau deznădăjduit, după punct nu a mai urmat nimic.
Noi rapidiștii nu am pus niciodată punct.
Pentru că Poveștile Noastre sunt fără de Sfârșit.
Am pus virgulă.
Chiar dacă virgula nu este altcineva decât punctul care plânge.....
FzR!!
