duminică, 29 august 2021

Original

Primăvara: Furnica sapă, face straturi, pune semințe. Greierele se plimba pe stradă.
- Ce faci greieraș?
- Merg la un fotbal cu băieții.
- Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu știu ce-ți fac!
Vara: Furnica secera, cosește, adună. Greierele trece stradă cu toba și steagul în mână.
- Ce faci greieraș?
- Merg cu băieții la meci. Joacă Rapidul!!
- Nu uita, de la mine să nu ceri mâncare la iarnă!
Toamna: Furnica pune provizii la cămară pentru iarnă.
Greierele trece stradă tot cu toba, fularul, confetti, ce mai: cu întreg arsenalul!
- Ce faci greieraș?
- Tot la stadion! Astăzi joacă iar "Realul"!!
- La muncă nu te gândești?
- Joacă Rapidu', nu înțelegi??
- Fie cum zici tu dar la mine să nu vii după mâncare la iarnă.
Iarna: Furnica înfofolită într-un șal cu un ceai fierbinte în mână se uita pe fereastră. 
Greierele urcă într-o limuzină.
- Ce faci greieraș?
- Merg la Paris, avem meci, deocamdată un amical cu PSG. Lucrurile merg din ce în ce mai bine și mă gândesc că poate din vara viitoare să reînnodăm chiar și vestitele noastre parcursuri europene.
- Baftă, greierașule!! Dacă-l vezi pe unul La Fontaine prin Paris transmite-i că-mi bag picioarele în fabula lui!

“ Rapid este un greiere care cântă mereu iluzia că fotbalul nostru ar putea fi mai bun decât este.” 
( Ioan Chirilă – Glasul roţilor de tren )

FzR!!

Zoo

Ieri-dimineață, cu mult înaintea confruntării din Arenă, m-am oprit la un magazin Zoo:
- Aveți vreun animal vorbitor?
- Da avem, poftim o omidă vorbitoare!
O cumpăr încântat, o duc acasă, o pun cu grijă într-o cutiuță și o întreb:
- Mergi la meci?
Ea tace.
Strig și mai tare la ea:
- Mergi cu mine la meci??!
Asta nimic. 
Enervat la maxim strig la ea, precum pe stadion:
 - MERGI LA MEEECI???!!?
Omida:
- Nu urla așa omule, nu vezi că mă încalț?!
Așa s-a întâmplat.
Picioare multe, peste zece mii de suflete, o familie și o singură Iubire.

Pe final unii de la Zoo au uitat însă cum Rapidulețul a fost trimis "la plimbare" în ligile inferioare și ne-au stricat mare sărbătoare a sufletelor.
Fără ei meciul de aseară chiar ar fi însemnat cea mai frumoasă victorie.
A emoției.
Mulțumim băieți!
Celor din teren.


FzR!!

luni, 23 august 2021

Bucuria

„ Sunt foarte fericit, bineînțeles, e al șaselea meci în care n-am primit gol. Atâția oameni după noi... suntem fericiți cu toții. Mi se par niște lucruri care mă depășesc. Stau zi de zi la antrenament că să-mi spună să stau jos... în fine, asta e societatea în care trăim. Eu nu sunt unul care să stau cu capul plecat, să merg în genunchi. Nu voi merge niciodată, voi privi cu pieptul în față.

Sunt fericit, cred că am făcut o partidă extraordinară. Băieților nu știu ce să le mai dau, toate laudele de pe lume, tot le promit câte ceva. deja m-au nenorocit. Le-aș da tot ce am mai bun pentru felul cum joacă și răspund la ceea ce discutăm.

Noi suntem Rapid, asta trebuie să știe toată lumea. 

Nu ne dăm în spate. Am venit să cucerim Moldova și am cucerit-o. Ce n-au reușit turcii, am reușit noi”, a spus Miță 10sif al nostru.

După victoria ( neașteptată!) de aseară nu cred că se mai îndoiește cineva de faptul că băieții Rapidului dovedesc atitudine, dorință și sacrificiu. 

Datorită tuturor acestor valori au reușit să ne aducă o atât de mare bucurie încât chiar nu am știut cum se ne comportăm de atâta emoție și surprindere.

Iar Bucuria ne-a fost adusă de data aceasta de emisarii din Maroc, hăt tocmai de la Marrakech.

Azi-noapte cineva mi-a trimis un mesaj, din greșeală:
"- Șefu, sunt bolnav, nu pot veni la muncă. "
Ca să fac și eu la rândul meu cuiva o bucurie, nu am stat mult pe gânduri și i-am răspuns pe loc.
L-am învoit pentru 2 săptămâni.
Marrakech, Oo-Marrakech,
Pentru Rapidul Nostru din Giulești!! ".


FzR!!

duminică, 22 august 2021

Oooops!!?

Azi-noapte cu ultimele forțe mi-a fost dat să aflu de prin "rețele" faptul că băieții au ajuns la Botoșani și că au fost întâmpinați cu torțe și urale de Suceava Vișinie.
Cu siguranță mi-a fost mai greu mie, pentru că paradoxal drumul meu prin cartier mi-a părut muuuult mai lung decât cel până-n nordul Moldovei.
Ajuns acasă, așa din senin, dna Veronica m-a luat într-o rafală de palme:
- Mai bei mă porcule? Zi mă, mai bei??
Cu greu, dar când nu-i greu, am reușit brav precum orice rapidist, să ridic capul și să-i șoptesc...:
- TOARNĂ...!
Evident în dimineața aceasta, pentru a nu mă observa cât sunt de turtit, m-am oferit să duc gunoiul.
În fața blocului îmi fac de lucru și mă trezesc mărturisindu-i lu' nea Bică:
- Am jurat nevestei că nu mai merg beat acasă.
- Și te-ai lăsat de băutură??
- Nuuu!! Nu mă mai duc acasă!!
Oooops!!?
Unde văd meciul din seara aceasta??

Baftă băieți!!
Dar..și mie, nu?


FzR!!

sâmbătă, 21 august 2021

Zimbrul

 
Arena Națională a avut duminică trecută în sfârșit parte de o asistență de gală, iar pe gazon s-a respirat din nou aerul marilor înfruntări.
Undeva pe acolo, pe una dintre bănci, a stat, impropriu spus " a stat ", Miță Iosif.
Impunător, ușor supraponderal cel mai probabil pentru că "mănâncă fotbalul și Iubirea pentru Rapid " cu "foarte multă pâine ", de acolo din spațiul trasat rezervat antrenorului, un fel de coridă pentru cei ce clocotesc cu pasiune, a strigat, frământat și tunat.
A reușit să se facă iubit și respectat.
Și mai ales ne-a amintit de "Zimbrul " Valentin Stănescu.
Pasiunea pe care el o simte și transmite pentru Rapidulețul Nostru este dincolo de ceea ce se percepe, în general, în fotbalul acesta sărac de pe la noi. 
Ligii Întâi i-a fost dăruită din acest sezon un antrenor Unic cu  trăiri totale pentru echipa pe care o conduce. 
Neîmplinirile că fotbalist, eșecurile vieții și greutățile din meseria de tehnician s-au transformat într-un vis trăit cu ochii deschiși.
Noul Zimbru al Giuleștilor împinge cu răsuflarea sa echipa de la spate. 
Ai adesea senzația, uneori, că sub apăsarea săriturilor sale se înclină jumătatea de teren a adversarilor. Ei, bine...la acest cataclism contribuim și noi cei mulți din tribune!!
El, Miță, este ceea ce poate fi mai frumos, acum, în fotbalul românesc. 
A venit de acolo, din galerie, dintre noi, și urcă, la fiecare meci pe banca Rapidului, în mult-visatul său Olimp. 
Mulți se întreabă poate când și unde se va sfârși visul său.
Ne grăbim să le răspundem: NICIODATĂ!
Cine ar fi crezut în el? 
Când a pornit din Liga a 5-a singurul contract i-a fost cel semnat cu sufletul său. 
Iubește Rapidul și această Pasiune îi este de ajuns. 
A fost la început pe lângă echipă, a fost înlăturat și readus. 
S-au folosit unii de el? Se prea poate, dar nu i-a păsat. 
Pentru că glasul roților de tren îi fredona în urechi așa cum cântă el cântecele peluzei rapidiste din anii ’70. 
Cu patimă și cu încredere că acolo, între ai lui, nimeni și nimic nu îl poate doborî.
Un alt argument deloc întâmplător este că El este nepotul fundașului nostru Ion Pop cu aproape 280 de jocuri în vișiniu.
Ați văzut bucuria lui Miță după gol? 
Dar pe cea de la final? 
Acea bucurie te face să devii rapidist pentru o clipă sau pentru o viață. 
E bucuria pură a celui pentru care realitatea bate absolut orice imaginație. 
" Grasul " Inimos se bucură asemenea unui puștan, amintindu-ne că poate nu întâmplător Teatrul Giulești s-a trasformat în Opera Comică pentru copii. 
Datorită Lui și prin El, energia sa atât de spectaculoasă și molipsitoare, urcă până-n ultimele rânduri ale tribunei.
Datorită Lui micuții aduși de mâna de părinți simt și învață ce înseamnă Rapidul.
Și datorită lui Rapidul nu a oprit niciodată în gările uitate și dezafectate de un capitalism nemilos.
Mulțumim Miță!!

FzR!!

Vești bune!!

 

Aseară m-a acostat în sfârșit și pe mine o bunăciune.
- Pentru 50 de euro merg la tine acasă și fac ce vrei tu.
Am exultat!
Am pus-o să-mi refacă instalația electrică în apartamentul nou achiziționat, rugat să-mi schimbe integral instalația sanitară și să-mi scoată gresia și faianța veche.
Pentru a sărbători reușita am ieșit la o terasă cu prietenul meu imaginar.
- În ultimul timp te-am văzut foarte prost dispus. Ai probleme?
- Am aflat că în curând voi fi tată.
- Și ce e rău în asta??
-Nevastă-mea nu a aflat încă!
Nu știu dacă ați aflat faptul că în cel mai recent clasament mondial al asistenței noi rapidiștii ocupăm deja un onorabil loc 25.

Am rătăcit noi în tot acest timp însă până în cele din urmă am nimerit destinația, nu?
Apropos de rătăcit, cică unul de ăsta prin deșert, obosit și abia târându-se cu ultimele puteri, dă de lampa aia cu duh.
Apare duhul lămpii:
- Acum, că m-ai eliberat, spune o dorință.
- Vreau acasă!!
- Perfect. Mergem acasă.
Și duhul o ia înainte.
- Băăă...eu vreau acasă mai RAPID!!
- OK, atunci hai să fugim!!
Mai bine îi cerea măcar un punct în meciul de duminică de la Botoșani, nu?


FzR!!

Perfect Day

 
Pentru statistici o victorie, pentru noi cea mai frumoasă sărbătoare.
De la porțile stadionului și până-n inima lui am privit cu emoție familii întregi în vișiniu, însă mai ales vârstnici cu pasul greu cât poate cel mai mare oftat. 
De ușurare și împlinire pentru simplul fapt că au așteptat și sperat cu încredere această reîntoarcere miraculoasă.
O sărbătoare a creștinilor ce și-au înălțat rugile timp de 6 ani, secundă de secundă.
Iar multele secunde au picurat adesea cu amar.
Duminica trecută am gustat mierea lor și am strâns adânc în suflet sentimentul împlinirii.
Pentru statistici o victorie, pentru noi o sărbătoare a reunirii familiei rapidiste, paradoxal într-un an în care se recomandă distanțarea.
Un motiv în plus să dovedim lumii întregi că suntem unici.
A meritat așteptarea!
Felicitări nouă tuturor!

FzR!!

duminică, 15 august 2021

Stasera!!

 

În dimineața aceasta, din toate colțurile țării, zeci de suflete vișinii s-au pornit către Arenă.  
- O plecat trenu' către București?
- Da.
- De când?
- De 3 minute.
- No, n-am întârziat mult!
De la ultima victorie din 22 februarie 2015, ne-am îmbătat cu Azuga, refăcut zeci de planuri de redresare, visat la șeicii Scheherazadei, încrezut în masoni, scufundat în faliment și am făcut chete în tribună pentru câteva steaguri alb-vișinii rămase.
Astăzi se vor înălța către Ceruri zeci de mii.
Iar peste sufletele noastre vișinii se vor coborî Îngerii Albi, amintindu-ne că în tot acest amar de timp nu am fost singuri.
Și nici nu vom fi.
Nu am întârziat mult. Pentru că nici nu s-au întâmplat prea multe lucruri în fotbalul românesc.
Poveștile frumoase abia din această vară încep a se rescrie.
În dimineața aceasta la micul-dejun căutând sarea prin bucătărie am dat peste palincă, acum caut slănina și ceapa.
Tot în dimineața aceasta, în sfârșit, nevastă-mea și-a cerut scuze pentru prima dată în fața mea.
A zis că-i pare rău că s-a căsătorit cu mine.
Ce dimineață frumoasă!!

Și ce mai Seară Magică urmează...
Stasera... Che Sera!

FzR!!

sâmbătă, 14 august 2021

Beția

- În dimineața aceasta m-am certat cu nevastă-mea.

- De ce?

- Pentru că am vrut să plec la mare și ea a vrut să vină cu mine!

A plecat doar fiică-mea. La festivalul Nostalgia.

Mie-mi rămâne festivalul de duminică seara.

- Doctore, oare cât ar trebui să beau ca să ajung la o alcoolemie de 0,8?

- Tu, mă?!? Două zile nimic!!

Erorul ăsta medical nu știe nici măcar faptul că nouă rapidiștilor nu ne-a dispărut timp de 6 ani amețitoarea pasiune și iubire pentru Rapid.

Duminică urmează să ne bucurăm.

Beți de fericirea revenirii poate a celei mai frumoase nebunii ale acestei vieți.

Baftă băieți!!

FzR!!

vineri, 13 august 2021

La plus infinit

Mulți numesc meciul de duminică un derby.

Pentru noi rapidiștii, după 6 ani, ce au însemnat mai mult decât plus infinit, Sărbătoarea unei Renașteri când nimeni nu ne mai dădea nicio șansă.

Când soarta ne-a făcut vânt către adâncul prăpastiei Ligii a 5-a, am transformat amatorismul competiției în poate cele mai frumoase și spectaculoase confruntări.

Venus, Carmen, Ripensia, CSA...

Și nu am visat. 

Am parcurs un arc peste timp, hăt în istorie pentru a ne reinventa și a ne redescoperi Iubirea față de acest fascinant fenomen.

Duminică ne întoarcem "la locul crimei".

Poate vor fi încordari, sete, îndârjiri, complexe.

Cu siguranță va fi spectacol. Și Iubire. Multă, foarte multă Iubire.

Pentru că parcursul de la minus la plus Infinit a dovedit tuturor ce înseamnă Dragostea Adevărată. Transmisă din generații.

la ieșirea din casă, apuc să-i spun soției:

- Ai grijă de tine!

Ce a înțeles ea?

- Manichiură, masaj și coafor.

Cel puțîn noi rapidiștii ne înțelegem între noi.

Baftă, băieți!!


FzR!!

duminică, 8 august 2021

Deja mi dor...

 

- Iubi, vrei să petrecem sfârșitul de săptămână singuri?

- DA!!

PERFECT!! Ne vedem luni.

Nu se putea să aranjez "cărțile" mai bine pentru meciul de aseară, nu?

Nici nu mai știu câte beri am băut în fața blocului, înainte de fluierul de start, fără ca "de la fereastră" să mă simt supravegheat de temnicier.

Așa am putut urca în casă nestingherit și mai mult urmări partida puțin absent, fără de emoții. Hameiul e fantastic!!

Dar și Rapidulețul, nu?

Dimineață am constatat, așa mahmur, că totuși nu am fost singur " în incintă".

A urmat o ceartă crâncenă, normal, iar soția mi-a făcut bagajele pentru a mă da afară din casă.

În timp ce mă îndreptăm mecanic spre ușă mi-a strigat:

- Sper să mori în chinuri!!

M-am întors zâmbind și i-am spus:

- Adică vrei să rămân?!?

Pentru că de acasă se vede cel mai bine Rapidulețul.

Duminică urmează meciul împotriva celor de la fc5b.

Deja mi dor de băieți.


FzR!!

10!

Eroul acestei veri este cu siguranță puștiul nostru Ștefan Pănoiu.
Elev al liceului ”Nicolae Iorga”, specializarea Științe ale Naturii, mijlocașul a luat notă maximă la toate cele trei discipline pe care le-a susținut la ”examenul maturității”: limba și literatură română, matematică și chimie anorganică.
"Chiar la 10 nu m-aș fi așteptat niciodată. Muncă, lucru foarte mult, am încercat să le îmbin cât am putut de mult. După fiecare antrenament, meci, mă duceam, învățam, lucrăm la mate, chimie, ce aveam nevoie. "
Aseară " tocilarul " nostru a înscris unicul gol al confruntării de la Pitești, menținând Rapidulețul pe poziția secundă a ligii.


Cum altfel decât cu tocmai 10. Puncte.
De 10 este și Rapidul, stârnind admirație și invidie deopotrivă.
Sentimente de care fotbalul nostru avea atâta nevoie.
Felicitări, Panoiu
Felicitări, Rapid!


FzR!!

duminică, 1 august 2021

Hai!!

 

Vineri seară, după nu mai puțin de 509 zile, mi-am revăzut Rapidulețul pe stadion. Parcă mai falnic, cuceritor, fascinant și răsfățat de sutele de steaguri fluturând.
Într-o atmosferă pur sud-americană, noi rapidiștii am demonstrat cel puțin faptul că pe aceste meleaguri nu trebuie să mai fim îngrijorați dacă pierdem Trenul.
Și dacă-l pierdem, ce?
Cât de departe poate să ajungă?
Chiar dacă scorul final a fost unul alb, din cele aproape 11.000 de suflete visinii, cu siguranță un nou record de asistență al etapei cu numărul 3, a răsunat Oda Bucuriei, a bucuriei oamenilor simpli.
În drum spre casă normal că am reușit să mă rătăcesc într-un non-stop, căci nu-mi puteam încheia magia fără măcar o bere.
Am ajuns acasă în jurul orei 1 noaptea, în viitor deci aș putea să spun, nu?

Aici am descoperit că femeile au un talent ascuns care se numește " hai să mă cert cu prostul să văd dacă mă mai iubește ".
Nu mi-am pierdut timpul în alte demonstrații, m-am grăbit către lumea mea a viselor.
Unde să-mi strâng în suflet tare-tare această seară mult-așteptată.


FzR!!!