Arena Națională a avut duminică trecută în sfârșit parte de o asistență de gală, iar pe gazon s-a respirat din nou aerul marilor înfruntări.
Undeva pe acolo, pe una dintre bănci, a stat, impropriu spus " a stat ", Miță Iosif.
Impunător, ușor supraponderal cel mai probabil pentru că "mănâncă fotbalul și Iubirea pentru Rapid " cu "foarte multă pâine ", de acolo din spațiul trasat rezervat antrenorului, un fel de coridă pentru cei ce clocotesc cu pasiune, a strigat, frământat și tunat.
A reușit să se facă iubit și respectat.
Și mai ales ne-a amintit de "Zimbrul " Valentin Stănescu.
Pasiunea pe care el o simte și transmite pentru Rapidulețul Nostru este dincolo de ceea ce se percepe, în general, în fotbalul acesta sărac de pe la noi.
Ligii Întâi i-a fost dăruită din acest sezon un antrenor Unic cu trăiri totale pentru echipa pe care o conduce.
Neîmplinirile că fotbalist, eșecurile vieții și greutățile din meseria de tehnician s-au transformat într-un vis trăit cu ochii deschiși.
Noul Zimbru al Giuleștilor împinge cu răsuflarea sa echipa de la spate.
Ai adesea senzația, uneori, că sub apăsarea săriturilor sale se înclină jumătatea de teren a adversarilor. Ei, bine...la acest cataclism contribuim și noi cei mulți din tribune!!
El, Miță, este ceea ce poate fi mai frumos, acum, în fotbalul românesc.
A venit de acolo, din galerie, dintre noi, și urcă, la fiecare meci pe banca Rapidului, în mult-visatul său Olimp.
Mulți se întreabă poate când și unde se va sfârși visul său.
Ne grăbim să le răspundem: NICIODATĂ!
Cine ar fi crezut în el?
Când a pornit din Liga a 5-a singurul contract i-a fost cel semnat cu sufletul său.
Iubește Rapidul și această Pasiune îi este de ajuns.
A fost la început pe lângă echipă, a fost înlăturat și readus.
S-au folosit unii de el? Se prea poate, dar nu i-a păsat.
Pentru că glasul roților de tren îi fredona în urechi așa cum cântă el cântecele peluzei rapidiste din anii ’70.
Cu patimă și cu încredere că acolo, între ai lui, nimeni și nimic nu îl poate doborî.
Un alt argument deloc întâmplător este că El este nepotul fundașului nostru Ion Pop cu aproape 280 de jocuri în vișiniu.
Ați văzut bucuria lui Miță după gol?
Dar pe cea de la final?
Acea bucurie te face să devii rapidist pentru o clipă sau pentru o viață.
E bucuria pură a celui pentru care realitatea bate absolut orice imaginație.
" Grasul " Inimos se bucură asemenea unui puștan, amintindu-ne că poate nu întâmplător Teatrul Giulești s-a trasformat în Opera Comică pentru copii.
Datorită Lui și prin El, energia sa atât de spectaculoasă și molipsitoare, urcă până-n ultimele rânduri ale tribunei.
Datorită Lui micuții aduși de mâna de părinți simt și învață ce înseamnă Rapidul.
Și datorită lui Rapidul nu a oprit niciodată în gările uitate și dezafectate de un capitalism nemilos.
Mulțumim Miță!!
FzR!!
