Nu am știut niciodată să fim recunoscători.
Și nici nu am știut să respectăm valoarea, sacrificiul și pe cei datorită cărora însemnăm. Noi. Pe persoană fizică sau juridică.
La distanță de nu mai puțin de 26 de ani de la episodul "merităm să ne faceți statuie, nu strâmba mustața...!" a fost dezvelit monumentul dedicat Generației de Aur...
Nu sunt deloc un cunoscător al artei, însă grilajul ăsta de 4 metri înălțime, 2,5 lățime și 10 metri lungime, îmi pare mai repede încă un reproș că băieții noștri de aur aveau nevoie de o astfel de poartă pentru a ne bucura mai tare...
Bănuiesc că sculptorul e tocmai băiatul ziaristului ăla cu mustață, nu?
Îi asigurăm pe băieți că monumentul din sufletele noastre este unul mult mai reușit. Și că a fost modelat cu respect și speranța că în curând vom repeta performanțele trecutului.
Asta discutam ieri într-o cafenea cu un vechi prieten...
Vis-a-vis de masa noastră erau niște bătrânei.
Mă uitam la ei și i-am spus prietenului meu:
- Îi vezi pe șontorogii ăia de bătrânei? Peste 10 ani așa o să fim și noi...
Prietenul meu și-a scos ochelarii, s-a uitat lung la mine și mi-a spus:
- Băi, tembelule, vis-a-vis de noi e o oglindă...
FzR!!
