"Duminica era ziua mea de plans"

" Doar şansa să ne „descurcăm' în lumea interlopă

Să începem rîndurile de faţă cu... sfîrşitul !
Va fi vorba aici despre doi tineri.
Doi tineri în aşteptarea unei sentinţe judecătoreşti.
Nici pentru recidivistul înrăit clipa dinaintea sentinţei nu-i cea mai rîvnită.
Cu atît mai puţin pentru nişte oameni care n-au împlinit 30 de ani. Oameni care prin meritele, prin munca lor îşi cîştigaseră un statut social demn : amîndoi absolviseră Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti.
Amîndoi erau profesori.
Erau...
Nici nouă nu ne vine uşor să punem la trecut toate acestea.
Lor, probabil, nici atît.
Dar, uşor sau greu, sînt lucruri care nu mai pot fi schimbate.
Cu atît mai mult cu cît de noul curs al vieţii intrate în derivă sînt vinovaţi numai şi numai cei în cauză : Şerban Dorel-Gheorghe şi Bal FlorinSorin.
Iată de unde a pornit totul : fiind componenţi ai grupului de dans contemporan „Gymnasion' al I.E.F.S., merg la un festival de gimnastică ritmică desfăşurat la Kiel, în R. F. Germania.
Şi hotărăsc „să-şi încerce norocul' printre străini.
In ce circumstanţe, vom vedea din cele ce urmează...
„Cu mult înainte de a ajunge la destinaţie, colegul meu, Bal Florin-Sorin, mi-a spus că are el o cunoştinţă la Munchen.
Om bine situat, de încredere.
Să ne oprim la dînsul, că mai departe ne duce el, sigur, cu maşina, pînă la Kiel.
A fost primul pas.
De ce l-am făcut amîndoi ?
Nu credeam că savîrşim vreun rău.' (Şerban Dorel-Gheorghe)
Cînd tentaţia prevalează se caută totdeauna o acoperire, o justificare.
Pîna şi Scufiţa Roşie îşi motivează abaterea care a dus-o în burta lupului "
de Ilie Tanasache 

Cei doi tineri, AFC si Miscarea CFR isi cauta de saptamani bune norocul prin dramaticul destin al Marelui RAPID.
Sentinta judecatoreasca asteptata la sfarsitul acestei saptamani nu stiu daca va insemna motiv de bucurie pentru unul dintre cei doi tineri.
Prea tineri. Nestiutori.
Atat de nestiutori inca cei doi nu stiu sau refuza sa stie, ca de tot atatea saptamani, de asta data mai putin bune, milioane de suflete isi plang week-end-urile goale.
Pentru ca a-i fura "etapa" microbistului, inseamna a smulge copilul de la pieptul mamei, ascunde soarele de pe cer, dilua acuarelele pictorului sau cufunda in adanc corabia sperantelor.
Acelui microbist, suporterului rapidist in particular, nu i-a mai ramas decat sa-si planga sambetele si duminicile.
De dor.
Fie chiar dupa o infrangere.
Dar cu bucuria de a avea ce strange la piept.

FzR!!