Ceva timp în urmă, pe cel mai înalt vârf din Alpi, a trăit o zână frumoasă, pe care toată lumea a numit-o Craiasa Zapezii.
Cei care traiau în munţi, vanatori şi păstori, au urcat sa admire craiasa, dar toţi au căzut de pe stâncă şi s-au prăbuşit în defileu.
Soarta astfel a decretat că nici un muritor nu se va putea căsători cu Craiasa Zapezii.
Dar în ciuda acestui fapt, multe suflete curajoase au încercat să vorbesca cu ea, în speranţa că o vor atinge.
Fiecare peţitor s-a dus în palatul magnific de gheata cu acoperis de cristal, unde era tronul reginei.
Dar în momentul cand începea să vorbească despre dragoste şi vroiau sa ceara mâna ei, mii de spiridusi apareau, il luau şi il aruncau de pe stâncă, într-un abis fără fund.
Craiasa se uita calma la scena si inima ei de gheaţă nu era capabila să simtă niciodata dragoste sau mila.
Legenda palatului de cristal şi a reginei frumoase s-a imprastiat in cele mai îndepărtate sate alpine şi case de vânători neînfricati.
Fascinat de aceasta legenda, un vanator, a decis să îşi încerce norocul.
După ce a părăsit valea, el a mers vreme de mai multe zile, a urcat pe piscurile acoperite cu zăpadă şi gheaţă, în ciuda vântului.
De multe ori se părea că totul era pierdut, dar gândul la craiasa frumoasa ii dadea puteri noi şi se forţa să meargă mai departe.
În cele din urmă, după multe zile, el a văzut un palat de gheata, stralucitor.
Si-a adunat ultimele lui puteri si a intrat în Sala Tronului.
El a fost atât de şocat de frumuseţea craiesei, că nu a putut rosti un cuvânt.
Craiasa s-a uitat în tăcere şi a crezut că dacă el nu cere mâna ei, atunci nu este nevoie sa apeleze la spiriduşi.
Spre surprinderea ei, a descoperit că comportamentul vanatorului a atins inima ei.
Ea si-a dat seama că-i place acest vânător îndrăzneţ, care era tanar si frumos.
Pe măsură ce timpul a trecut, deşi i-a fost frică să recunoasca, era fericita sa se casatoreasca cu acest om tânăr.
Între timp, spiriduşi au fost foarte surprinşi sa vada acest lucru, dar apoi au devenit foarte suparati.
Ei se temeau foarte tare că regina lor poate incalca legea si va aduce oameni pe munte.
Văzând că regina nu se grabea sa scape de vânător, spiriduşii au decis să preia iniţiativa în mâinile lor.
Intr-o seara, după lăsarea întunericului, au sărit, l-au apucat pe tanarul vanator si l-au aruncat de pe o stâncă.
Craiasa Zapezii a văzut totul dar nu a putut face nimic.
Insa inima ei de gheata s-a topit şi a devenit o femeie simplă, iubitoare.
Si o lacrima i-a curs pentru prima data din viaţa ei.
Lacrima craiesei a căzut de pe stâncă şi s-a transformat într-o stea de argint mica.
Acesta a fost prima floarea de colt ...
Flori, care de atunci se gasesc doar pe varfurile cele mai îndepărtate ale Alpilor, pe marginea prapastiilor.
Rapiduletul, floarea de colt cu radacini visinii, a fost rupt de o mana criminala de pe inaltimile Visarii Noastre.
Daca Floarea de Colt este protejata inca din 1933 in tara noastra, Fat-Frumosul din Lacrima nascut in 1923 nu s-a bucurat de acest minim privilegiu.
Curand istoria ii va penaliza pe toti acesti criminali ce au smuls din radacina sufletelor noastre cea mai frumoasa poveste.
Si tot istoria ne va aseza semet pe cele mai inalte culmi.
FzR!!
