marți, 18 octombrie 2016

Invitatie la vals

Romanul „Invitatie la vals” de Mihail Drumeş surprinde prin frumuseţea tumultoasă a tinereţii, dorinţa nestăvilită de a experimenta senzaţii noi, idealismul iubirilor ce par veşnice şi dramatismul unor decizii radicale influenţate de stările intense de moment care au însă consecinţe ireversibile.
 
Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui Weber, „L’invitation à la valse”.
 
Tudor, un student la drept, privea relatiile cu fetele ca pe o joaca.
Nu investea niciodata sentimente intr-o relatie, oricat de frumoasa era fata respectiva.
Avusese la viata lui parte de multe fete, asta datorita charmului de care dispunea.
Era singur la parinti si destul de rasfatat.
Studia dreptul la Bucuresti.
Desi nu-si dorea sa se implice intr-o relatie serioasa, isi face una aproape fara sa vrea.
Isi pune in minte sa o cucereasca pe vecina de camera, pe Mihaela(sau Micaela/Michaela cum este numita in anumite variante ale cartii) care ii facuse o impresie destul de placuta. Incepe prin scrierea unor scrisori de dragoste care la inceput ii sunt inapoiate insa pe parcurs ii sunt acceptate.
Acest joc tacut al lor are rolul de a pregati terenul de lupta. Ceea ce-l indemnase pe Tudor sa lupte fusese reticienta cu care privea Mihaele lucrurile.
Parea greu de cucerit.
Inca din primul moment ea reprezentase pentru el mai mult un teritoriu necunoscut pe care dorea cu orice pret sa-l cucereasca.
Si reuseste in cele din urma.
Ea ii cade in brate.
Se indragosteste de el, desi simte o oarecare raceala la el, nutreste speranta ca va reusi sa-l faca sa devina al ei. In cele din urma i se daruieste.
El ii face tot felul de surprize.
Se duc impreuna la mare, unde are loc prima cearta.
Pentru a se impaca el ii face o surpriza, o mica excursie la Constantinopol.
La intoarcere el realizeaza cat de mult se apropiasera si ii e teama sa nu se indragosteasca si sa-si doreasca sa ramana cu ea, asa ca pune capat relatiei.
Ii scrie o scrisoare de adio.
El spera ca ea sa-i cada la picioare si sa-i ceara iertare in caz ca-i gresise cu ceva.
Oricum sa reactioneze cumva.
Insa Mihaela nu face absolut nimic.
Tacerea ei il face sa se manieze si ii mai trimite o scrisoare prin care o anula pe prima zicand ca prima fusese doar un test, pe care datorita lipsei de reactie il picase, si o invinovateste pe ea pentru distrugerea relatiei.
Nici la cea de-a doua scrisoare nu primeste nici un raspuns.
El pleaca in vacanta la tara.
Acolo realizeaza ce reprezinta Mihaela pentru el si se intoarce in Bucuresti cu speranta sa o poata gasi si casatori cu ea.
O gaseste printr-un noroc.
Ramasese insarcinata cu el, insa era foarte dezamagita de atitudinea pe care o avusese el.
Cum se despartise de ea stiind foarte bine cat de mult il iubea ea.
 
Desi accepta sa se casatoreasca cu el, ea ii pregateste o razbunare.
Pierderea sarcinei va face razbunarea si mai posibila.
Ea are intentia de a-l insela si parasi pe sotul ei, insa planul ii este dat peste cap.
Are un accidentde masina tocmai in momentul cand se intalnise cu eventualul amant.
Bineinteles ca Tudor crede ca ea il avusese deja amant asa ca o paraseste si o obliga sa se casatoreasca cu amantul ei.
Aceasta casatorie o va ruina pe Mihaela.
Ea il iubea in continuare pe Tudor, iar faptul ca el apare in postura unui inger pazitor si ocrotitor al familiei ei o pune in imposibilitatea de a mai trai o viata linistita asa ca in cele din urma se va sinucide lasand in urma un singur bilet de adio lui Tudor, caruia ii explica tot ceea ce traise ea.
Fericirea de dinainte de prima despartire si chinul de dupa divort.
Atunci realizeaza si Tudor cat de mult o iubise si cat de mult rau ii facuse, iintentionat.
Desi nu crezuse ca o va aduce in aceasta situatie, el fusese cel care o impinsese sa faca pasul.
Asa ca hotareaste ca nici el nu mai are nici un rost pe pamant si se sinucide la randul lui.

Invitatie la vals by Mihail Drumeş – rezumat was last modified: aprilie 5th, 2014 by cataloginvitatii

Iubirea galactica a suporterului rapidist inseamna pasiune, intriga, promisiuni si jertfa.
Dar niciodata tradare.
Sufletul rapidistului nu are cum si nici nu trebuie sa se refugieze (inca!) nici la AFC si nici la Miscarea CFR.
Acest joc al geloziei poate fi ucigator.
Zilele trecute priveam o poza cu Bebita si cativa domni respectabili in tribuna Miscarii.
Efectul imploziei din acest an dramatic are drept replica explozia sentimentelor. 
In mii de cioburi, sufletele rapidistilor incearca sa-si amageasca dorul apasator.
Devenit povara.
Trebuie sa ne regasim intelepciunea, rabdarea si puterea de a crede in evidenta.
Rapidul isi iubeste suporterii precum proprii sai copii. Suporterii gresesc din prea multa dragoste.
Si din durerea ca au fost mintiti atatia ani.
Cele doua destine, RAPID si rapidisti, trebuie sa ramana impreuna.
Furtuna trebuie sa ne faca mai puternici.
Iar deznodamantul povestii de iubire dintre Tudor si Mihaela sa nu insemne decat o experienta nefericita din care trebuie sa invatam cum sa ne transformam greselile in cea mai frumoasa "Invitatie la Vals".
 
FzR!!