Povestea Lumanarii

Motto: Cine vrea să împrăştie lumină trebuie să reziste arderii.
M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea.

Simţiţi bucurie în suflet?

În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.

De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă.

Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi.

Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.

Şi voi, oamenii, sunteţi la fel.

Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul.

Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens.

Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă.

Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici.

Asta e o iluzie.

Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă.

Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă.

Singură luminez mai puţin.

Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice.

Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

 

http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro

 

Rapiduletul privit din adancurile Ligii 1, poate parea mic.

Lumina si caldura daruita ne incalzeste sufletele, chiar si acum cand totul pare o iluzie.

Iar sufletele calde inseamna Speranta ca impreuna putem re-aprinde cea mai de pret Iubire.

Iar totul sa redevina o Poveste traita cu ochii deschisi.

 

FzR!!