vineri, 15 februarie 2019

Cel mai bun profesor

Dinu Barbu, autorul cărţii "Armâni şi megleniţi din Banatul Timişean", a aflat cum a ajuns familia patronului FC5B, Gigi Becali, în Banat, în 1946.
Gigi Becali a povestit că s-a născut într-un lagăr de concentrare.
" Tata s-a născut în Albania, mama în Bulgaria. 
Au fost deportați în Dobrogea, apoi în Bucovina, de aici în Banat, iar de acolo în Bărăgan, în satul Zagna, lângă Brăila, acolo unde m-am născut eu în 1958. 
M-am născut în lagărul de concentrare de la Zagna.
Mama mi-a spus că în fiecare noapte, de când a rămas însărcinată, se ruga la Dumnezeu și spunea «Doamne, nu le face lor pe plac! Să-mi dai un băiat cu stea în frunte!». 
La acea vremea, machedonii erau considerați un pericol pentru comuniști și nu aveau voie să locuiască la granițe", își începe patronul vicecampioanei povestea.
În cartea "Armâni şi megleniţi din Banatul Timişean", Dinu Barbu, publicist timișorean, descrie sosirea familiei Becali în Banat.
"În anul 1946, aproape 200 de familii de armâni ajung în comuna bănăţeană Săcălaz. 
Marea majoritate dintre aceste familii s-au mutat în casele şvabilor deportaţi în anul 1945 în Uniunea Sovietică, fiind cazuri în care într-o singură casă locuiau şi câte 15-20 de machedoni. 
În 1946 au fost trimişi în Banat şi cei din neamul lui Gigi Becali, inclusiv familia verişorilor săi Giovanni, Victor şi Mariana Becali", scrie acesta.
Continuă dezvăluirile:
"Toma Becali, unchiul lui Gigi, a făcut puşcărie şi a fost torturat pentru că nu a vrut să-şi trădeze camarazii legionari, dar şi pentru că s-a opus procesului de colectivizare. 
Gheorghe şi Haralambie Becali au trecut şi ei, la un moment dat, prin beciurile Securităţii, fiind consideraţi că ar fi fost şi ei apropiaţi de Mişcarea Legionară şi s-a fi împotrivit colectivizării comuniste din satele româneşti".
Conform autorului, familia Becali s-a stabilit în Săcălaz, pe strada IV, la numărul 300.
" Nu știu cum se informa tata despre ce se întâmpla în lumea dinafara zonei unde eram deportați. 
Tata credea şi el că sunt un copil predestinat, pentru că mă născusem în 1958, anul în care s-au retras de la noi din țară trupele sovietice", povestește patronul vicecampioanei.
"LOCUIAM ÎN CORT"
Familia Becali a stat cinci ani în Săcălaz.
În 18 iunie 1951, membrii ei au fost deportaţi în Bărăgan, alături de multe alte familii de aromâni.
" Părinții mei locuiau la cort. Stăteam doi-trei ani într-un loc, apoi ne mutam.
Mama îmi povestea că făcea chirpici cu mine în brațe, alăptându-mă, ca să construiască o casă.
Când eu am făcut un an, părinții mei s-au mutat în Pipera. Mama e foarte blândă, nu m-a lovit niciodată.
Era croitoreasă și îmi croia cele mai frumoase haine.
Tata mi-a dat o  singură palmă, că am scăpat oile.
Am copilărit între salcâmi, porumb, grâu și oi. 
Am crescut prin livezi, între animale și m-am bucurat de fructele oferite de natură, am băut lapte direct din găleată și am muls oile de la 12 ani", își povestea Becali copilăria într-un interviu pentru Capital.

"TRIMITEAM BERBECUȚI ÎN ȚĂRILE ARABE"

În cartea "Becali şi Politica. Începuturile", patronul vicecampioanei povestește episoade din copilărie.
" Tata şi-a dat repede seama cât de lacomi şi corupţi erau anumiţi activişti de partid, ofiţeri de Miliţie sau Securitate.
Avea multe oi şi mult surplus de lapte, brânză, smântână, carne. 
Avea suficient de mult din toate ca să le dea plocoane tuturor celor cu care intra în contact.
Veneau la el tot felul de mari figuri din ierarhia comunistă ca să cumpere produse de calitate, iar el le dădea cadouri.
Ei i-au permis să-şi extindă afacerile, să devină furnizor pentru hoteluri şi restaurante, pentru case de protocol.
Aşa a ajuns chiar să trimită berbecuţi în diferite ţări arabe, cu permisiunea autorităţilor. 
Pentru asta plătea şpăgi substanţiale, dar a ştiu cum să facă în aşa fel încât a trimis valută, dolari, în America, la rudele sale.
Cel mai bun profesor de afaceri pe care l-am avut a fost tata", povestește Becali în cartea sa.
Un articol de Andrei CrăiţoiuRemus Răureanu publicat pe gsp.ro, astazi vineri 15 Februarie….
Nu despre nea Gigi care imbolnaveste de aproape 16 ani fotbalul romanesc.
Nu despre valize, brichete, omenii sau cooperative.
Despre destine tragice, abuzurile unui regim ce-l vrem definitiv apus, incredere in vremuri mai bune, educatie, copilarie si parinti.
Mama o femeie blanda, iar tata cel mai bun profesor.
Poate nu intamplator Gigi e nascut in a 2-a zi de nastere a Rapidului.
FzR!!