Ieri Regia a fost gatita in straie de sarbatoare.
Rapidul zarit printre ochiurile de gard mi-a parut coplesit de emotia promovarii.
In ultimii ani ai acestei rataciri amare ne-am inghesuit sperantele in masina timpului si am calatorit pana hat-departe.
Prin fumul insolventei si tot mai negru al falimentului, ne-a incurajat insa entuziasmul lui Geza si Grigoroiu din vara lui '23.
Ne-am ascuns tristetea dupa coregrafii tot mai sarace, am facut cheta si am fost tot mai putini in tribuna.
Peluza scaunelor goale a pastrat etape bune ecoul cantecelor galeriei.
Am sarbatorit promovarea.
De doua ori.
In liga a 4-a ne-am strans cu totii in jurul lui Nico, Maftei, Voicu si Pancu.
Si am devenit invidiati.
Probabil meciurile televizate impotriva celor de la csa vor ramane singurele transmisiuni ale unor confruntari de liga a 4-a.
In intreaga istorie a fotbalului.
Si am sarbatorit.
Tot de doua ori.
Campioni ai Bucurestiului si victoria impotriva celor de la Sangureni.
Am fi putut deveni putini mai "sangureni" dupa plecarea lui Nico si Maftei.
Insa ne-a trecut supararea atunci la revenirea lui Grig, nea Rada si a intregii galerii.
Fat-Frumosul din Povesti si-a sters lacrima si a continuat.
Ieri am sarbatorit din nou.
Parca cel mai frumos.
Si vom recidiva in ultima etapa a ligii a 3-a.
In schimbul a 2-3 necazuri stranse am fost nominalizati drept " Campionii Bucuriei ".
Pentru ca nu exista bucurie mai mare decat aceea de a ne rasfata cu unica noastra avere: RAPID.
FzR!!
