Bradul e făcut, sunt făcut și eu...
Am băut vin și palincă, până nu m-a mai recunoscut telefonul.
Am stat apoi cumințel în dormitor simulând lecturarea unei cărți despre esențialism.
Din bucătărie aud vocea soției:
- Simți vreo înțepătură în corp ca și cum cineva ar avea o păpușă voodoo cu tine și ar înțepa-o?
I-am răspuns că nu.
- După 10 minute îmi strigă iar:
- Dar acum??
Acum parcă da. O spun în șoaptă.
E de la inimioară.
De Dor de Rapid.
I-am lăsat până la reunirea lotului pe loc de play-off.
Las cartea și încerc din nou să-mi deblochez telefonul.
Fără succes evident.
Îmi propun să incerc până reușesc. Știu că pot mai mult.
Așa suntem noi rapidiștii...
FzR!!
