Un băiat (sau niște băieți), se spune că ieri au telefonat din Buzău la familia din București pentru a anunța că s-a hotărât să se căsătorească!
Foarte fericiți, noi "i-am" felicitat, ba mai mult am fost anunțați că vom avea transportul asigurat până la destinație, unde vom avea și o mare surpriză.
Culmea surpriza nu a fost acest 0-0.
- Puiule, te rugăm în lacrimi să ne spui despre ce altă surpriză este vorba, să știm și noi cum ne pregătim....
- Mami scumpă, aici, la Buzău, sunt alte mentalități, progresiste, nu ca cele învechite de la noi. Mă însor cu Gheorghe!
Nu se mai aude nimic, telefonul începe să sune ocupat.
Soțul își găsește fără cunștiință soția. O readuce la viață.
Aceasta îi povestește imediat îngrozitoarea veste.
- Mario, las-că-l iau eu în primire, că doar nu o să ratăm căsătoria unicului nostru copil, care-i mare balerin ( numa' fotbalist, nu! )
A doua zi, dis-de-dimineață, tatăl pune mâna pe telefon și-și sună odorul:
- Mă Ionele ( Florică, Rareș Lazăr, Draghiceanu etc ), să nu lungim vorba! Am lămurit-o pe mă-ta că vremurile s-au schimbat. Dar ca s-o liniștesc și mai bine, spune-mi ca-ntre bărbați, ca să știu și ce costum să-mi pun, eu ce voi fi la nuntă, socru mare sau socru mic?
"Balerinii" de ieri de la Buzău trebuie să înțeleagă faptul că tricoul ce-l poartă înseamnă istorie, destine, sacrificii, suferință, pasiune, spirit, dorință și mentalitate.
Mentalitatea de a fi considerat veșnic "cel ales".
Pentru că la sfârșitul acestui drum lung, doar cei aleși vor păși pe sfântul gazon al " teatrului românesc al viselor ".
Astăzi sărbătorim fix 1 an de la Renașterea Templului Nostru.
Sărbătorim doar noi.
Fără "balerinii" de ieri de la Buzău...
FzR!!
