Noi rapidiștii tare răsfățați mai suntem.
A trebuit însă parcă să-l așteptăm pe Signore Bergodi pentru a realiza cât de Innamorati suntem.
Poate a treia oară cu noroc, îmi spun, ne spunem...
Noi.
Ieri, Florin Andone aproape transferat la Rapid, pare-se însă astăzi mai aproape de Castlellon decât de Giulești.
Sper doar să nu rămânem cu declarațiile deșarte de iubire din partea atacantului, pentru că acolo în fața porții nu ne putem pune toate speranțele și răbdarea în Marko.
Poate a treia oară cu noroc, îmi spun, ne spunem...
Pentru că nou-născutul Rapid pare-se acum că s-a născut fără urechi.
Vineri merg pe Giulești să văd "pe viu" echipa lui Signore.
Mi-am rugat însă soția, explicându-i pentru a o suta oară faptul că echipa reprezintă un fenomen, o bucurie a oamenilor simpli. Și dacă o aud că spune ceva despre "urechi" o bat de o rup!
Pe stadion, entuziasmată din cale afară, aud cum îi spune unui rapidist de lângă mine, acolo pe platforma de la T2:
- Vai ce echipă frumoasă!!
Răsuflu ușurat.
- Ce tricouri noi, entuziasm și pare-se că sunt mai combativi! Ce au spus patronii, vede bine?
- Da, vede bine, leagă jocul, dar de ce întrebi?
- Pentru că, dacă va trebui să poarte ochelari, a încurcat-o!
Sper deci ca Rapidulețului să-i crească urechile, deocamdată însă mi-au crescut parcă doar mie.
De Dor.
Și după cum văd așa ne stă nouă bine.
Celor Innamorati.
De Rapid.
FzR!!
