Titlul autobiografiei lui Paolo Rossi este deloc intamplator "Ho fatto piangere il Brasile" (Am făcut Brazilia să plângă).
Zico a spus că a fost ziua în care fotbalul a murit.
La Cupa Mondială din 1982, Paolo Rossi a renăscut când nimeni nu se aştepta şi a deschis Italiei drumul spre al treilea titlu mondial.
Povestea incepe la finalul sezonului lui 1980, cand în scandalul pariurilor clandestine, celebrul Totonero, au fost implicate mai multe cluburi din primele două ligi şi o serie de jucători importanţi. Printre ei s-a aflat şi Rossi.
Rossi a fost suspendat trei ani, pedeapsă redusă cu un an în urma apelului.
5 iulie 1982.
Două foste campioane mondiale stăteau faţă în faţă, luptând pentru un loc un semifinale.
Mai important însă, se înfruntau două stiluri complet opuse.
Il gioco all'italiana vs. jogo bonito.
Zico a rezumat cel mai bine diferenţele: „Noi jucam un fotbal artistic. Totul era despre atac şi marcat goluri. Italia era opusul, preocupată complet să-şi împiedice adversarul să joace”.
Nu a fost un meci obişnuit.
Iar primul lucru care l-a făcut astfel s-a petrecut în minutul 5.
A fost momentul în care Paolo Rossi a marcat un gol.
Nimeni nu se aştepta, deşi Italia a început mai avântat decât s-ar fi crezut.
Aşa a început o după-amiază memorabilă. Pentru atacantul italian, pentru naţionala Italiei, pentru Cupa Mondială şi pentru istoria fotbalului.
După uluiala iniţială, Brazilia a reuşit să reacţioneze.
Nu au trecut decât şapte minute de la deschiderea scorului şi sud-americanii au egalat, la capătul unei faze splendide, finalizată de Socrates, după o pasă minunată a lui Zico.
Lucrurile reveniseră la normal.
Doar pentru puţin timp însă.
În minutul 25, Cerezo a încercat o pasă înapoi, Junior a fost neatent, iar Rossi, pe fază, a apărut parcă de nicăieri şi, după ce a avansat câţiva metri, a tras din marginea careului fără speranţe pentru portarul brazilian.
Era oficial. Rossi redevenise atacantul letal pe care îl cunoştea toată lumea.
Dupa pauza, in minutul 68, o altă demonstraţie a virtuozităţii braziliene s-a încheiat cu golul de 2-2, marcat de Falcao, cu un şut din marginea careului.
Un scor ideal pentru sud-americani, care trebuiau doar să-l păstreze pentru ceva mai mult de 20 de minute.
Nu au făcut-o decât până în minutul 74, atunci când, în urma unui corner, Rossi şi-a completat hattrickul şi a dat sentinţa definitivă: favorita tuturor neutrilor părăsea Cupa Mondială.
„În acea zi, jucătorii brazilieni au păcătuit prin siguranţa pe care au afişat-o. Iar noi, sau mai degrabă eu, am profitat de acest lucru.
De fiecare dată când un fundaş făcea o greşeală minoră, eu eram la locul potrivit, pregătit să atac şi să le scufund nava de război.
Niciodată în carieră nu m-am simţit atât de inspirat ca în acel meci”, a povestit Rossi.
Zico a rezumat şi mai bine ceea ce s-a întâmplat: „Dacă am fi marcat cinci goluri în acea zi, Italia ar fi înscris şase, pentru că au găsit de fiecare dată o cale de a capitaliza erorile noastre”.
În ciuda eliminării, naţionala braziliană din 1982 a rămas în istorie pentru jocul său superb, care a simbolizat mai bine decât oricând acel jogo bonito atât de aclamat.
„Brazilia avea o echipă fantastică, recunoscută şi iubită în întreaga lume. Peste tot lumea îşi aduce aminte de acea echipă”, a declarat Zico.
Dar gloria a aparţinut Italiei şi lui Paolo Rossi.
„După Cupa Mondială din Spania, viaţa mea s-a schimbat total.
Nu există loc în lume unde să nu fiu recunoscut.
Am devenit unul dintre cei mai populari oameni de pe planetă”, spunea atacantul italian într-un interviu mai vechi.
În semifinale, a învins Polonia cu 2-0, printr-o dublă a lui Rossi, iar în finală a câştigat cu 3-1 în faţa Germaniei de Vest.
Italia cucerea al treilea titlu mondial şi egala Brazilia din acest punct de vedere.
Rossi, devenit Pablito, a marcat o dată şi în ultimul act, devenind astfel golgheterul şi cel mai bun jucător al turneului.
Nu va mai ajunge niciodată la acelaşi nivel, ceea ce l-a determinat pe Darwin Pastorin, un jurnalist italian născut în Brazilia, să scrie:
„Paolo Rossi nu a fost un jucător, ci un roman.
A fost iubit şi urât, a experimentat succesul şi eşecul, a fost glorificat şi uitat.
Viaţa sa ar fi putut umple paginile din Război şi Pace”.sursa: www.antena3.ro
Atunci cand esti la pamant esti cel mai puternic.
Iar clipa poate sa-ti aduca Stralucirea pentru o viata.
Trebuie doar sa nu te pierzi.
FzR!
