A ajuns la urgenta pentru a-si trata ranile provocate de acest gest, atat la mana cat si la abdomen.
A fost singura dovada a unei dorinte devenite neimplinite.
De a obtine, dupa un an de incercari, macar un rezultat de egalitate impotriva celor de la Dunarea.
Cei din teren au refuzat insa a ne intoarce Dragostea neconditionata.
Pentru prima data in cei 34 de ani de rapidism, am gasit in responsabilii Sufletului Meu o incapatanare de a-si face macar meseria.
Nu spun de a se sacrifica pentru onoare, culori si istorie.
Asa cum a recurs printr-un gest extrem Alexa.
Pentru a-i mobiliza.
Gestul nu este inutil.
Alaturi de nervozitatea (poate exagerata!) la schimbare a lui Nicky, constanta lui Fran Cruz si gestul baietilor de la T2 in seara dinaintea meciului, pastram totusi speranta ca Rapiduletul Nostru mereu caracterizat prin Spirit si Pasiune isi poate regasi cadenta inimii.
Astfel incat sa promoveze, nu in Liga 1, ci in Istoria Minunata a celei mai frumoase Povesti fara de Sfarsit.
Avantajul nostru ramane in faptul ca stim sa transformam orice sfarsit intr-un inceput de drum.
Cu siguranta cel mai frumos de pe acum.
FzR!!
