Gara din Lehliu a devenit celebră datorita
harului scriitoricesc al rapidistului Ion Băieşu.
Serialul sau de televiziune intitulat„Tanţa şi
Costel”, îşi are originea pe peronul acestei gării din Bărăganul plin de colb,
ciulini si provincialism..
Lehliu, Medgidia,
Crevedia, Babadag… aceasta este ruta zilnica a unui serios achizitor de vite pe
nume Costel.
Într-o zi, într-o gară, o întâlnește
pe Tanţa, o
fată serioasă, casieriță la alimentară, care corespunde și ca fizic și ca
caracter.
După 5 minute de discuții
la un mic și la o bere, cei doi oameni foarte serioși constată cât de asemănătoare
le sunt principiile de viață și decid să se căsătorească.
Dezbat cu interes problema
sarmalelor și a porcului, a invitaților la nuntă și a costumului de ginere, dar
uită să se întrebe unul pe altul cum îi cheamă.
Trenul vine, frumoasa se
urcă în el, iar Costel rămâne în gară să mediteze la problema asta: cum o să
dea el de logodnica sa fără nume?
Cuplul Tanţa şi Costel reprezintă modelul perfect al
soţilor blazaţi, cu o viaţă plina de formalisme şi tabieturi.
Costel este robul cotidianului, singurele bucurii şi
plăceri ale vieţii reducându-se la o partidă de table sau la o „escapadă” pe
stadion, la meciurile echipei preferate.
Tanţa este vesnic interesata denoit reţetele culinare,
bârfele de pe scara blocului şi întrebarea zilnic-obsesivă: „Ce mai gătesc
azi?”
Nici Tanţa şi nici Costel şi nici părintele lor
literar nu mai există astăzi.
Gara Lehliu există.
Acum, la Lehliu Gară, trenul mai stă insa doar un
minut.
FRF-ul aceasta Tanţa a zilelor noastre incheie jalnic primul
sau experiment.
Sistemul play-off/out, aflat la debut si in masura a
resuscita fotbalul romanesc se dovedeste un esec total.
Stadioanele au strans impreuna spectatori probabil cat
Rapidul acesta in „B”, insolventele si-au jucat dezinteresate rolul de
combatante, iar cireasa de pe blatul fara crema, aceasta CSMS a primariei din
Copou, din pozitia de castigatoare a play-out-ului va juca in Europa League.
Anul viitor, FRF-ul - groparul fotbalului romanesc, scoate
din jobenul sau patrat sistemul unei singure serii pentru Liga 2.
Deplasarile lungi si costisitoare vor insemna
sfarsitul multor echipe.
Daca pana acum aceste echipe mai existau prin
entuziasmul local incalzite de cateva povestioare din vremurile apuse, anul
viitor poate insemna inceputul sfarsitului.
Vorba lui Costel:
„Muncesti ca prostul, sa nu zica lumea ca stai”.
Iar
daca dispar trenurile, ne intrebam ce rost mai au garile.
De
dragul unicelor bucurii ale lui Costel, acest achizitor boem ramas pe peronul
al garii fara nume, trebuie sa pastram vie unitate, speranta si pasiunea.
Astfel
incat Rapidul Nostru sa reprezinte in continuare Darul Cel Mai de Pret.
Pentru
Generatiile Viitoare.
FzR!
