Cafeaua a ajuns în Suedia în jurul anului 1674.
Mari amatori de basme şi legende, la fel ca noi rapidistii, din pricina probabil a duratei nopţilor scandinave, iar noi a derby-urilor jucate in defavoarea meciurilor, scandinavii insistă pe faptul că vikingii cunoşteau foate bine efectele cofeinei.
Cu mult înainte de apariţia ei oficială în peninsulă.
Despre energia indusă de bobiţele de cafea, se ştia insa din antichitate.
Preoţii egipteni, toţi cu doctorate (obtinute pe bune!) în medicină, astrologie şi farmacologie, cunoşteau virtuţiile arbustului şi se foloseau de ceea ce ştiau preparând diverse licori menite să le crească puterea de rezistenţă în faţa somnului.
Bautura minune a ajuns ceva mai târziu în lumea greacă, taman la frumoasa Elena care, în cântul IV din Odiseea, usucă lacrimile celor care deplângeau absenţa lui Ulise aruncând un pumn de boabe roşii în chiupul în care se păstra vinul.
Un drog venit din Egipt, despre care nu se ştia mare lucru, dar care, avea darul de a alunga tristeţea.
De la greci, reţeta s-a transmis la romani şi la alte popoare, a ajuns şi-n Evul Mediu, iar suedezii susţin că a ajuns şi la vikingi.
Posibil, admitem noi, gândindu-ne la ce negoţ fabulos de profitabil au făcut marinarii înalţi şi blonzi, pe coastele Mediteranei, din Maroc până în Egipt,via Bizanţ şi retur.
Oricum, cafeaua prăjită, măcinată şi fiartă va fi consumată de suedezi cu mult entuziasm abia de la începutul secolului XVIII, când restul Europei sucombase deja în faţa acestei băuturi.
Da, numai că, în austera Suedie protestantă, regele veghea cu străşnicie asupra moravurilor şi sănătăţii poporului său! Drept care, în 1746, Frederik I emite un edict regal împotriva ceaiului şi cafelei pentru a limita, zicea el, „utilizarea abuzivă şi excesele băutului de ceai şi cafea”.
Zile negre şi amare, precum cafeaua, pe capul comercianţilor.
Taxe uriaşe pentru importatori, impozite grele pentru negustori, amenzi uriaşe pentru consumatori, confiscări de ceşti şi ibrice…
Ceva mai târziu, interdicţie totală.
Teroare!
Bineînţeles că orice prohibiţie naşte efecte secundare.
Prima: băutura interzisă a devenit extrem de populară.
Doi: a înflorit contrabanda.
Trei: unii s-au îmbogăţit peste limita bunului simţ.
Patru: nu are rost să le înşirăm pe toate, le ştiţi foarte bine!
La puţin timp după urcarea sa pe tron, regele Gustav al III – lea decide scurt că pisica trebuie ruptă în două.
Vrând el să demonstreze cât e de nocivă cafeaua pentru sănătatea publică și vrând el să dovedească efectele negative pe care le are cafeaua asupra stării de bine a poporului, a solicitat savanţilor săi un experiment științific, unic în istoria Suediei.
Regele a ordonat ca pentru experiment să fie folosiţi doi gemeni identici, ambii judecaţi pentru niscai crime comise şi condamnaţi la moarte.
Pedeapsa lor urma să fie comutată la închisoare pe viaţă dacă acceptau ca unul din gemeni să bea zilnic trei ceşti de cafea, iar celălalt, trei ceşti de ceai, pentru tot restul vieţii lor. Doi medici au fost numiți pentru a supraveghea experimentul, iar constatările lor erau periodic livrate regelui.
Din păcate însă, cei doi medici au murit, probabil din cauze naturale, înainte de finalizarea experimentului şi nici Gustav III, care a fost asasinat în 1792, nu a apucat să afle concluziile acestuia.
Cât priveşte gemenii, băutorul de ceai a fost cel care a murit primul, la venerabila vârstă de 83 de ani.
Data decesului băutorului de cafea a rămas necunoscută.
În 1794, guvernul suedez a încercat din nou să interzică importul şi consumul de cafea.
Interdicția a fost reînnoită de mai multe ori până în 1820, dar fără folos…
Ba, mai mult, după 1820 cafeaua şi-a luat revanşa, devenind o băutură dominantă în Suedia.
Şi, pentru ca răzbunarea cofeinei să fie totală, potrivit Organizației Internaționale a Cafelei (ICO), Suedia este una din primele zece țări importatoare de cafea, suedezii consumând anual circa 11 kilograme de cafea per cap de locuitor.
Aşa, de-a dracului şi ca să ştie şi regele!
sursa: M. Vaida pe https://prajitoriaolivo.ro
In Giulesti, la doar cateva sute de ani, istoria se repeta.
Cei doi gemeni, AFC si Miscarea, condamnati la viata (fara de moarte!) de regele fotbalului (boem!) sunt sortiti aceluiasi experiment unic.
Ceai vs. Cafea.
Generatiile mult viitoare vor afla faptul ca bautorul de cafea este nemuritor.
Si, chiar daca fara nicio noutate, acest geaman al sufletelor noastre infrunta inca nopti nedormite.
Pline de basme, legende, infrangeri cu dureri de cap sau poate chiar victorii.
Acest geaman condamnat la Iubire fara de Sfarsit va insemna dovada fara de indoiala ca Rapidul Nostru a fost, este si va ramane acelasi.
Capricios si fascinant precum cele mai frumoase legende.
Precum o savoare de care omenirea nu se poate lipsi.
Niciodata.
FzR!!
