Dioscuri.
Acest nume – în traducere „fii ai lui Zeus” – îi indică pe Castor şi Pollux, cei doi eroi pe care romanii îi desemnau uneori cu numele de Castori.
După Homer, erau fiii Ledei şi ai lui Tindar, regele lacedemonienilor (de aceea sunt numiţi uneori Tindarizi), şi fraţii Elenei.
Castor era celebru pentru priceperea sa în îmblânzirea cailor, iar Pollux pentru iscusinţa sa în pugilat (Homer, Odiseea). Potrivit lui Homer, amândoi dispăruseră de pe pământ înainte ca grecii să întreprindă expediţia împotriva Troiei.
Cu toate că fuseseră îngropaţi, se întorceau la viaţă pe rând, o zi unul, o zi celălalt, şi li se aduceau onoruri divine.
Potrivit altor tradiţii, Castor şi Pollux erau fiii lui Zeus şi ai Ledei, şi se născuseră, în acelaşi timp cu sora lor Elena (Horaţiu, Ars Poetica), dintr-un ou.
În sfârşit, după alţii, numai Elena şi Pollux erau fiii lui Zeus, în timp ce Castor era fiul lui Tindar.
De aceea, Pollux era nemuritor, pe când Castor, ca toţi ceilalţi muritori, era supus bătrâneţii şi morţii (Pindar, Nemeene).
Viaţa fabuloasă a Dioscurilor este caracterizată de trei evenimente principale :
1) expediţia împotriva Atenei, unde au adus-o cu ei pe sora lor Elena, care fusese răpită de Tezeu şi dusă la Afidne, cetate pe care Dioscurii au cucerit-o;
2) participarea la expediţia argonauţilor, în timpul căreia, într-o întrecere de pugilat, Pollux l-a ucis pe Amicos, regele bebricilor. În timpul expediţiei argonauţilor, cei doi fraţi au întemeiat cetatea Dioscuria, în Colhida;
3) lupta cu Idas şi Linceu, fiii lui Afareu, provocată de răpirea de către Dioscuri a Leucipidelor, Phoebe şi Hileira. Răpirea a stârnit reacţia nepoţilor lui Leucip, Idas şi Linceu, care i-au urmărit. Castor, care, potrivit uneia din tradiţiile citate, era muritor, a fost răpus de Idas, însă Pollux l-a ucis pe Linceu, în timp ce Zeus însuşi l-a fulgerat de moarte pe Idas. La rugămintea lui Pollux, Zeus i-a îngăduit să împărtăşească soarta fratelui său, cei doi trăind de atunci, pe rând, o zi sub pământ şi o zi în cer, printre zei.
Potrivit unei versiuni diferite a povestirii, Zeus a recompensat ataşamentul reciproc al celor doi fraţi aşezându-i, sub forma constelaţiei Gemenilor, printre astre (Euripide, Elena).
https://istoriiregasite.wordpress.com
Gemenii Giulestilor, „fii ai lui Zeus”, îngropaţi de Idas şi Linceu in varianta contemporana, întorc la viaţă de fiecare data sperantele noastre.
Toate.
Legenda celor doi spune ca Zeus a îngăduit pana si lui Castor nemurirea fratelui sau Pollux, cei doi trăind de atunci, pe rând, o zi sub pământ şi o zi în cer, printre zei si Galeria Ceruri.
Sub aceasta protectie divina nu ne ramane decat sa ne sustinem neconditionat legendele.
FzR!!
