Poate ultimul meci pe batranul Giulesti.
Cu nod in gat, am parasit inainte de ultimul fluier arena.
Poate si datorita faptului ca absolut niciodata in sufletul meu, meciurile Rapidului nu se vor sfarsi.
Iar batranul Giulesti, mai mult decat o casa in care mi-am ingramadit cu emotie toate amintirile si gandurile, se pregateste din toamna aceasta sa imbrace straie noi.
Ca o ironie a sortii, suporterii rapidisti sunt si ei in cautarea celor mai de pret straie sufletesti.
Iar atunci cand Giulesti-ul isi va redeschide portile, noi vom pasi mai curati, mai uniti si mai frumosi decat am fost pana acum.
Pentru ca Dorul de Rapidul din Giulesti va fi in stare de cele mai adevarate minuni.
Iar noi vom sti cu intelepciune si iubire fara de sfarsit sa avem grija de sufletul nostru.
Multumesc pentru minunatele amintiri.
Multumesc pentru viitoarele momente pe care le vom trai.
Impreuna.
FzR!!
