O singura dorinta: rapidistii nu au insemnat mase de manipulat.
Rapidistii au insemnat intotdeauna demnitatea.
Sa ne imaginam faptul ca Rapid si povestile sale ar apartine unei comunitati.
Sa ne imaginam faptul ca o entitate locala, poate chiar cea din a caruia s-a nascut aceasta poveste, va gestiona destinele, imaginea si istoria acestui club.
Un muzeu.
Viu.
Exact la fel ca in marile orase. Europene.
Insa despre Rapid si Romania.
Sala 1923 - a nasterii celui mai frumos vis. Cu si despre oameni simpli.
Sala interbelica: Despre fotbalul boem. Despre regalitate. Despre Giulesti.
Sala anti-comunismului: Despre retrogradarile comandate. Rezistenta. Glasul celor multi.
Sala culturii: mari scriitori, muzicieni, cantareti si actori. Sub acelasi numitor comun: RAPID.
Sala contemporana: Rapid-ul dupa '90. De la Meleasa - primul sponsor la Kojak. De la Admiral la Azuga. De la Cupa Intertoto la parcursul UEFAntastic.
Sala renasterii: Rapid-ul dupa 2012.
Muzeul Visiniu ar fi inclus pe lista atractiilor locale.
Si bucurestene.
Amagire?
O noua ocazie a ciocoilor de a-si face publicitate gratuita.
Pe numele si faima Rapidului. O noua insolventa. Sau faliment.
Aceste temeri s-ar risipi daca in aceasta lume ar exista oameni care ar realiza ca in viata putem ramane drept simpli tracatori sau cei ce-si pot lega numele de frumoasele povestile romanesti de aproape 100 de ani.
Se spune ca in viata scopul este de a ne dedica unei cauze pana cand am ridica propria semnatura la rang de autograf.
Aceasta miza, aceasta sansa o are primarul sectorului 1 si consiliul local.
Vis sau amagire?
FzR!
