În Grecia Antică, într-un lac se scalda mai multă lume, printre care și un filozof.
Vine un vânt puternic și duce hainele tuturor departe.
Mai rămân totuși câteva zdrențe.
La întoarcerea în cetate bieții oameni căutau să-și acopere goliciunea cu ce puteau.
Dar fiindcă rămăsese foarte puțin, le ajungeau doar pentru părțile de jos.
Doar filozoful își acoperise cu o cârpă numai fața.
Întrebat despre ciudatul lui comportament, acesta răspunde:
" Pe mine, lumea mă cunoaște după chip! ".
Aseară, cu siguranță în cea mai frumoasă și spectaculoasă partida a Ligii a 2-a, Rapidulețul a pierdut uluitor în fața unei echipe "zdrențuite" și din păcate fără de speranțe viitoare.
În "chip" de Robin Hood, Rapidulețul și-a amintit de tumultul, povara îndurată în ultimii ani și chiar dacă a înscris în 53" ( Rareș Ilie ), a devenit apoi un visător sub caldă și draga mângâiere a " nocturnei de pe Giulești " ajunsă pe Ion Comșa.
La capătul celor 94 de minute, inconfundabilul Rapid ne-a dăruit alături de cele mai puternice emoții și palpitații în inima ( semn că-l iubim ), prin vocea lui Miță, inclusiv filozofia și spiritul ce trebuie să ne caracterizeze, nu până la sfârșitul camiponatului, ci la infinit:
" În 2015, când am promovat, am promovat cu o echipă de salam.
Doi la o felie de salam! Nu era nimic.
Am promovat cu inima, cu sufletul și am fost uniți.
Așa trebuie să fim și acum. În momentele grele se văd adevăratele caractere. Momentan suntem la trei puncte față de locul 3 și suntem poziționați destul de bine.”
Noaptea s-a lăsat greu peste sufletele noastre și chiar dacă cu lacrimile înodate în barbă, am adormit fericiți.
Pentru că ne-am revăzut Rapidulețul.
Iar din vara aceasta, cu siguranță și de pe stadion.
FzR!!
