Acum cinci ani aventura noastră pornea de la mii de leghe sub mări.
Făceam chete la T2 și ne încurajam plini de îndoială băieții de atunci din teren.
În confruntările cu Romprim, Asalt, Comprest sau United.
Încet, încet am devenit mai Uniți.
A urmat liga a 4-a și am găsit o nouă nuanță a amarului: în fiece vară eram "campioni".
Câștigători însă a unor ligi inferioare.
Ne-am urmat drumul pe rând prin gările din Chișcani, Făurei, Miroslava, Borcea, Oltenița, Tunari și Balotești.
Am refăcut cu încredere, răbdare și speranță traseul urmat de la stră-stră-bunicii până la părinții noștri.
Și am aflat, cu capul plecat de rușine, despre fericirea lor: aceea de a fi împreună cu Rapidulețul lor.
Astăzi, la preț de 435 de zile de când ne-a fost interzisă prezența pe stadioane, avem o șansă unică: să reușim a transforma o zi de luni în cea mai frumoasă zi din viața noastră.
Aseară l-am văzut și pe Messi ratând o șansă de gol împotriva celor de la Celta Vigo, exact ca Rapidulețul în multele sale partide din toate aceste ligi inferioare.
Noi am reușim mereu să trecem peste....
Sper că și el ( Messi, zic! ) o să fie ok.
Baftă, băieți!!
FzR!!
