Astăzi a venit și rândul băieților să-și ia rămas bun...
De la Maestrul Dichi, căpitanul Voicu și de la liga a 2-a.
Îi mulțumim lui Ion pentru cele 137 file de poveste răsfoite împreună.
Cu siguranță unele dintre cele mai dificile din istoria Rapidului nostru.
Un Rapid care astăzi însă a uitat de fotbal.
Eu nu am uitat faptul că astăzi s-au împlinit 10 ani și 2 zile de la sfârșitul lumii care a avut loc pe 21 mai 2011, 9 ani de la ultima participare a Rapidulețului în finală Cupei României, 8 ani de la începutul derivei noastre, 7 de la prima promovare și procesele de la Lausanne, 6 de la recordul mondial de a participa în două ligi ai aceleiași ediții de campionat, 5 ani de la pronunțarea falimentului...
În ultimii patru ani am ieșit de 3 ori campioni.
Ei, bine...ai ligii a V-a, a IV-a și a III-a.
Și în două rânduri vice-campioni al ligii secunde.
Statistic am putea susține faptul că la capătul unui drum greu ne-am rotunjit frumușel vitrina cu trofee și palmaresul, nu?
Practic și emoțional avem un mesaj către soartă:
" Dragă soartă, te rugăm să ne mai arăți și drumul către fericire. Dar cu degetul arătător, nu cu cel mijlociu...".
Baftă și înțelepciune, Nico!
Mulțumim, băieți!
FzR!!
