Rapidulețul a înfrânt la Timișoara.
Bănuiesc pentru că trebuiau să ridice moralul bănățenilor și să se recompenseze pentru cele trei puncte din primăvară.
Pentru că se spune faptul că celor dragi trebuie să le faci cadouri care nu se pot împacheta.
Pentru noi cadoul a însemnat promovarea.
Am fost însă întâmpinați chiar la revenirea acasă:
- Ce-s alea, nemernicule? Pete de ruj??
- Nu, de sânge! M-a lovit o mașină.
- Norocul tău!!
Norocul nostru ne este destinul ce se-nvarte în lumea de lângă Teatru: în afară dăruim o mie de zâmbete, în interior o mie de lacrimi.
- Întoarce-te, sforăi ca un tractor!
- Și dacă mă întorc, crezi că o să cânt ca Enrique Iglesias?
M-am trezit răvășit de gânduri cam pe la 7.
Week-end-urile astea cred că sunt făcute-n China.
Mă plictiseam atât de tare, așa dis-de-dimineață, încât am văzut o furnică prin bucătărie și i-am pus un cub de zahăr în fața ei.
S-a dus repede să-și cheme prietenii, iar eu am ascuns RAPID zahărul, ca toți prietenii ei să creadă că e o mincinoasă.
Rapidulețul a mințit joi seară fotbalul.
Sper însă să se revanșeze luni.
FzR!!
