Aseară, la deplasarea mea imaginară la meciul cu viitorul, am preferat, din solidaritate, să rămân în afara stadionului împreună cu galeria.
Cel mai probabil mult-lăudatul sold-out nu a fost la bilete, ci la invitații.
Și astfel fotbalul, fenomenul inventat pentru suporteri, este arestat în România, de personaje care mai de care fără nicio legătură cu respectul față de această poate singură bucurie a oamenilor simpli.
Aseară însuși regele a fost cel ce a părut surprins de cele întâmplate, fix în și pe împărăția lui.
Excluși de la sărbătoare, îngropați de gafa lui Moldovan, am băut de supărare.
La Cercul Alcoolicilor Anonimi am constatat că toți cei din jur nu-mi erau chiar anonimi. Erau toți prietenii mei.
Dimineață m-am trezit speriat că am întârziat la școală.
Apoi mi-am dat seama că este duminică și că mai am și 52 de ani.
Băieții au jucat ieri fix ca niște anonimi, play-off-ul anunțându-se pentru ei o povară.
- Cât mai e până la gară?
- Cam vreo 3 km.
- De ce n-ați construit-o mai aproape?
- Am zis că e mai bine să fie lângă calea ferată...
FzR!!
