Dosarul “nebuniei” lui Avram Iancu poate nu va fi desluşit insa niciodata.
Cine ar mai fi interesat de un simbol national, nu?
In randurile de mai jos gasiti o scrisoare a lui Avram Iancu către prietenul său Ilie Măcelariu, scrisă cu 5 ani înainte de moartea “Crăişorului Munţilor”.
“Frate Ilie,
Am primit scrisorile tale din 5 şi din 25 februarie şi dacă încă nu ţi-am răspuns nu crede că s-a întâmplat din altă cauză decât numai din simplul motiv că mi-am propus să nu mai corespondez cu nimeni. Sute de scrisori de la prieteni şi colegi de şcoală le-am pus la o parte, fără a fi răspuns acelora, care desigur numai cu bună intenţie au vrut să ştie dacă mai trăiesc sau nu, ceea ce desigur din partea mea este o indiscreţie, dar nu sunt eu de vină dacă din păcate am trăit experienţa tristă că în timpurile de acum omul nu mai ştie cui să se încreadă.
Cum mă întrebi tu ce mai sper şi ce cred?
Îţi răspund că timpul speranţelor mele a trecut şi că credinţa mea este aceea a şarpelui, care i s-a dat de la natură de a-şi apăra capul, dar nu crede că aceasta o spun fiindcă aş vrea să-mi apăr viaţa nenorocită; nu, pentru aceasta viaţa mi-am riscat-o de mai multe ori în 1848 şi 1849 pentru naţiunea mea iubită şi credinţa pentru împărat, ci înţeleg prin aceasta naţiunea mea iubită care geme sub atâtea greutăţi şi pentru care m-ar durea inima dacă prin dezvăluirea credinţei mele adevărate aş duce-o într-un pericol şi mai mare.
Cu altă ocazie, mai multe, rămâi sănătos şi nu uita pe aceea mamă al cărei piept l-ai supt şi pe sincerul tău prieten,
Iancu, m.p., advocat şi prefect,
Vidra de Jos, 15 mai 1867″
sursa: www.kishiniov.eu
Nu incape nicio indoiala ca Avramut al nostru a murit nebun.
Nebun din dragoste de tara si din durerea tradarilor din toate partile.
In această fotografie, una din ultimii ani de viaţă ai lui Avram Iancu, "Crăişorul" nu pare decat om dezamăgit de toţi şi toate, un om cu idealurile spulberate, exact cum reiese dintre rândurile scrisorii de mai sus.
Rapiduletul Nostru, un alt simbol national, si-a asteptat astazi sentinta la Curtea de Apel.
Amanarea sentintei pentru data de 12 octombrie ramane dovada ca spiritul, speranta si credinta nu pot fi ucise.
Iar nebunia de a crede pana la sfarsit ramane Darul cel mai de Pret.
Nebunia de a iubi Rapidul NU ne-o poate lua NIMENI.
Pentru ca asa avem noi sufletele incapatanate si dedicate celei mai frumoase povesti romanesti.
FzR!!!
