Pentru TOTTIdeauna!!

La inceput de Serie A, la inceputul ultimului an petrecut de Francesco Totti la Roma, fotbalistul a vrut sa dea share unor ganduri pentru suporteri. Si nu pentru ca mai are ceva de dovedit. Totti inseamna AS Roma si toti stim asta.

Dar asa e frumos, sa incepi sezonul cu vorbe si sentimente frumoase. Si sa-l termini cu lacrimi ca o poveste atat de frumoasa s-a incheiat. Totti+”12″+ AS Roma = Viata!

„Acum 27 de ani, am auzit o bataie in usa apartamentului familiei mele din Roma. Mama mea, Fiorella, s-a dus sa raspunda.

Ce s-a intamplat pe partea cealalta a usii mi-a definit cariera.
Cand a deschis usa, un grup de barbati s-au prezentat: directori sportivi.
Dar nu erau de la Roma. Purtau rosu si negru. Erau de la AC Milan. Si voiau sa ma duc sa joc pentru ei.

Cu orice pret. 

Mama dadea din maini in fata lor. Ce crezi ca le zicea?

Cand esti copil in Roma, exista doar doua posibilitati: Esti cu rosu sau cu albastrul cerului. AS Roma sau Lazio. Dar in familia mea, era o singura optiune.

Din pacate, n-am reusit sa-mi cunosc bine bunicul, deoarece a murit cand eu eram mic.

Dar mi-a lasat un dar grozav.

Din fericire pentru mine, bunicul meu Gianluca era un fan infocat al Romei si a transmis dragostea lui tatalui meu, care mi-a transmis-o mie si fratelui meu.

Iubirea noastra pentru Roma e ceva ce am mostenit si dat mai departe.

Roma este mai mult decat un club.

E parte din familia mea, sangele nostru, sufletele noastre.

Nu am reusit sa ne uitam la multe meciuri ale Romei la televizor, deoarece nu prea erau televizate in anii ’80. Dar cand am implinit 7 ani, tatal meu mi-a facut cadou niste bilete si am ajuns intr-un final sa-mi vad lupii, pe Stadio Olimpico.
Pot sa-mi inchid ochii si sa imi amintesc momentul.

Culorile, cantecele, fumul tortelor.

Stand acolo, pe stadion, intre fanii Romei, am simtit ca s-a aprins ceva in mine.

Nici nu am cuvinte prin care sa descriu experienta…

Bellissimo.

Ba am unul.

Unul singur care descrie ce s-a intamplat atunci.

In cartierul meu, San Giovanni, nu cred ca e cineva care m-a vazut vreodata fara o minge in brate sau rostogolindu-se pe langa picioare.

Pe aleile pietruite, printre catedrale, oriunde – eu jucam fotbal peste tot.
Inca de mic, am simtit mai mult decat dragoste pentru fotbal.

Am dezvoltat ambitia sa fac din dragostea asta cariera. Asa ca am inceput sa joc pentru diferite echipe de copii.

Aveam postere pe peretii din camera mea si poze din ziare cu Giannini, capitanul de la AS Roma.

Era un simbol.

Era copilul din Roma.

La fel ca mine.

 

Si apoi a fost ciocanitul in usa, cand eu aveam 13 ani.
Directorii de la AC Milan ma chemau sa joc pentru ei.

O oportunitatea sa joc la un club italian mare. Ce as fi putut alege?
Evident ca n-a fost decizia mea.
Mama mea era boss-ul.

Inca este boss-ul.

Si era foarte atasata de baietii ei, sa zicem asa. Asta sa fie explicatia.

Ca orice alta mama italianca, era putin cam prea protectoare.

Nu voia sa ma lase sa plec de acasa, de teama sa nu se intample ceva rau.

 

„Nu, nu”, le-a spus directorilor de la AC Milan.  „Nu-mi place. Nu, nu.”

 

Si asa s-a incheiat.

Primul meu transfer a fost anulat de catre boss.
Tata ne ducea pe mine si pe fratele meu la meciuri in weekend-uri.

Dar de luni pana vineri, mama detinea controlul.

Era ceva sa-i zici NU echipei AC Milan.

Ar fi insemnat multi bani pentru familia noastra.

Dar mama m-a invatat o lectie in acea zi. Casa ta e cel mai important lucru in viata.

Cateva saptamani mai tarziu, dupa ce am fost tinut sub observatie la unul dintre meciurile mele. Roma mi-a facut o oferta.

Urma sa port galben si rosu.
Mama stia. M-a ajutat de multe ori in cariera mea.

Da, era putin cam prea protectoare – Si inca este! – dar a facut atat de multe sacrificii ca sa se asigure ca eram pe teren in fiecare zi. Stiu ca anii de la inceputul carierei mele au fost grei pentru ea.



Mama ma ducea la antrenament si ma astepta in afara terenului.

Doua, trei, cateodata cate 4 ore.

Ma astepta in ploaie, in frig, nu conta.

Astepta, ca eu sa-mi indeplinesc visul.

Nu am stiut ca o sa debutez pentru Roma decat cu 90 de minute inainte de meci.

Stateam in autocarul echipei si simteam cum explodez de entuziasm.

Orice liniste pe care mi-o propusesem inainte cu o noapte disparuse.

Fanii Romei sunt atat de diferiti de ceilalti suporteri.

Se asteapta multe de la tine, atunci cand porti tricoul echipei.

Trebuie sa dovedesti ca meriti un loc intre ei si nici nu trebuie sa faci vreo greseala.

 

Cand am intrat pe teren in primul meu meci, eram coplesit de mandrie ca jucam pentru CASA MEA.

Pentru bunicul meu.

Pentru familia mea.

 

Au trecut 25 de ani si presiunea si privilegiul nu s-au estompat.

Normal, am facut greseli.

Si chiar a fost un moment acum 12 ani cand m-am gandit sa parasesc Roma pentru Real Madrid. Cand o echipa de succes, poate cea mai puternica echipa din lume, te cheama sa joci pentru ea, incepi sa te gandesti la viata pe care o poti duce in alta parte.

Am avut multe discutii cu presedintele de la AS Roma.

Dar, intr-un final, discutia pe care am avut-o cu familia mea mi-a amintit despre ce este vorba in viata.

Casa ta este totul!

 

Pentru 39 de ani, Roma a fost casa mea.

Pentru 25 de ani de cariera in fotbal, Roma a fost casa mea.

Fie ca am castigat Scudetto sau am jucam in Champions League, sper ca am reprezentat si ridicat culorile Romei cat mai sus.

Sper ca v-am facut mandri.

Poti spune ca sunt o persoana stabila.

Nici nu m-am mutat de la parinti pana cand nu m-am logodit cu sotia mea, Ilary.

Iar cand ma uit inapoi si ma gandesc ce imi va lipsi cand voi pleca, stiu ca va fi rutina, lucrurile marunte din fiecare zi.

Multele ore de antrenament, vorbele si glumele din vestiare.

Si cred ca cel mai mult imi va lipsi cafeaua pe care o beam cu colegii in fiecare zi.

Poate daca ma intorc aici pe un alt post, voi regasi aceste momente.

Lumea ma intreaba: De ce ti-ai petrecut intreaga viata la Roma?

"Roma inseamna familia mea, prietenii mei, oamenii pe care ii iubesc.

Roma inseamna marea, muntii, monumentele. Roma, normal, simbolizeaza romanii.
Roma semnifica galben si rosu.
Pentru mine, Roma este intreaga lume.
Clubul si orasul asta sunt viata mea. ”

 

(Francesco Totti pentru site-ul „The Players Tribune”)

 

Ziceam in introducere ca fanii Romei vor termina sezonul in lacrimi, pentru ca odata cu sezonul, se incheie si povestea lor si a lui Totti.

Dar nu e asa, povestea asta n-are cum sa se termine.

 

Atata timp cat orasul si echipa vor exista, vor exista si Totti si „12”-le lui.

 

Deci, pentru totdeauna!

 

sursa: eusunt12.ro

 

Nu incape nici cea mai mica indoiala in faptul va povestea de mai sus este plin de spiritul rapidist, zugravit in visiniu.

 

Roma, Romania, Rapid!!

 

Refuz sa cred ca a fost uitat ceva din invatamintele stra-stra-bunicilor nostri.

Din pacate suntem condamnati (deocamdata!) sa suportam un al 4-lea R.

Cea mai grea povara: Ratacirea.

 

Poate curand aceasta dezbinare, ce ne-a transformat Povestea Inimii in mii de cioburi, va gasi drumul cel drept.

Si vom scapa de aceasta ratacire.

Dureroasa.

Solutia este una simpla, la indemana si Infinit pulsand in Inimile Noastre:

 

Pentru Totdeauna: un RAPID, o CASA - Giulesti si o familie - suporteri, bunici, parinti si nepoti in visiniu.

TOATE acestea inseamna mai mult decat VIATA.

 

Atat de simplu...

Insa Rapiduletului Nostru i-a fost parca mai usor sa aleaga calea cea mai lunga, mai complicata si plina de maracinii amarului.

 

Poate de aceea il iubim atat de mult.

Pentru ca fara suferinta nu exista Iubire.

 

FzR!!!