Românii știu că marele actor Constantin Tănase era iubit și că a înființat Teatrul de Revistă ”Cărăbuș”.
Însă puțin știu că părinții lui semnau cu degetul pentru că erau analfabeți, iar copilul și tânărul ”Năsăilă” a fost mereu flămând.
Iată 11 lucruri pe care nu le știați despre marele Tănase.
Chiar și cei care nu au apucat vremea spectacolelor de la Teatrul ”Cărăbuș” știu ce mare actor a fost Constantin Tănase. În perioada interbelică, era bine ştiut că, dacă vrei să râzi, mergi ”la Tănase“.
Actorul era principalul animator de la „Cărăbuş“, trupa de teatru de revistă pe care el o înfiinţase în 1919.
A avut două visuri: să aibă o casă și un teatru.
A flămânzit, a muncit din greu, dar a reușit.
Din păcate, casa lui din spatele Conservatorului este acum nelocuită.
Comuniștii au alungat-o din casă pe văduva lui, Virginia Tănase, iar după 1989, urmașii marelui actor s-au judecat ani de-a rândul cu statul pentru retrocedare.
Hotărârile instanțelor au fost controversate, iar acum casa este nelocuită, în pericol de a deveni o ruină.
Și teatrul l-a avut, așa cum și-a dorit.
A licitat un loc în centrul Capitalei și a deschis Teatrul Cărăbuș, care a fost distrus în bombardament.
Abia la 11 ani după moartea marelui actor, s-a deschis Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“ cum îl știm astăzi.
Provenea din Vaslui ”orașul unde nu se petrecea nimic”. Singura distracție era la grădina ”Pârjoala” unde se juca teatru popular.
Constantin Tănase a început și el să joace teatru cu prietenii săi, în beciul casei, în cotețul păsărilor sau în hambar.
Părinţii lui erau gospodari, dar neştiutori de carte.
Tatăl, Ion, era un fel de laborant la singura farmacie din centru, după ce o vreme lucrase ca servitor, iar mama, Elena, era o femeie simplă, care se îngrijea de casă.
”Năsăilă”, cum i se spunea lui Constantin Tănase încă de când era copil, nu era nici el mai strălucit la studii.
A fost un elev mediocru, iar cele mai mari note le avea la Muzică și Sport.
În 1896, termina gimnaziul și își dorea să devină actor.
Însă, părinții l-au înscris la liceul militar unde ar fi primit hrană, haine și cazare.
A fost respins la examenul militar.
A frecventat pentru o scurtă perioadă un liceu din Brăila la care a renunțat pentru că familia nu mai avea bani să-l întrețină.
La 18 ani, era învățător de țară, dar a fost dat afară.
Debutul adevărat, adică într-o trupă cu actori profesionişti, l-a avut într-o piesă care nu se juca în limba română, ci în idiş. Chiar şi rostind câteva replici, episodul ăsta avea să-l atragă şi mai tare pe Tănase spre actorie.
La 19 ani, tinerel, înalt şi subţire, cu un firicel de mustaţă abia mijit, ajunge în Bucureşti, pregătit de armată, unde se înscrie voluntar.
Au fost trei ani plini, timp în care Tănase a pus în scenă, adică în sala de mese a regimentului, câteva spectacole, a început să cânte la corul de la Biserica Popa pentru a avea ce mânca.
Într-o zi, un prieten îi povesteşte despre „un loc“ unde se pregătesc actori de teatru şi de operă, despre Conservator, iar Constantin Tănase se hotărăşte să se înscrie.
O face abia în ultima zi, când primeşte de acasă cinci lei de care avea nevoie pentru înscriere.
La examen, se prezintă ruşinat.
Poartă singurele haine decente pe care le are, nişte pantaloni şi o cămaşă din uniforma militară, pe când aproape toţi ceilalţi candidaţi defilează pe holuri cu lavaliere, pălării cu boruri şi monoclu.
Vine în faţa comisiei cu fabula ”Naiul, cobza şi vioara“ şi le câştigă simpatia când începe să imite instrumentele.
Tănase e admis la clasa de comedie.
A urmat o perioadă dificilă pentru Tănase.
Starea sa materială era foarte precară.
O vreme a fost nevoit să facă pe comisionarul şi vindea unsoare pentru copitele cailor.
Cânta în corul bisericii pentru 12 lei pe lună. În fiecare seară își punea în ghete nişte cartoane, în loc de talpă.
Seara le schimba, şi aşa, în fiecare zi, avea pingele noi.
Tănase era totuşi conştiincios şi venea regulat la cursuri. În vara anului 1905, Constantin Tănase primeşte diploma oficială de actor.
Tot atunci, se căsătoreşte cu actriţa Iosefina Reitman.
Se recăsătorește mai târziu, în 1917, cu Virginia Niculescu.
O vreme, ca actor, a jucat în tot felul de roluri neimportante la Teatrul Naţional.
Ce i se cerea, aia juca.
O făcea pe bani puţini. Juca, oscilând între operetă şi comedie, în trupe particulare.
sursa:Mariana Dohi in click.ro
Destin vișiniu.
O celebritate admirată in unanimitate.
Cerul si pământul intr-un rapidism autentic!
FzR!!
