Lecția de viață

 

Ne-a dat o lecție despre cum să înfrunți demn moartea, cum să lupți pentru viață cu fiecare celulă, cum să nu renunți, cum să faci un zid al inimilor în jurul unei inimi la nevoie. 

Au trecut ani grei. De agonie, de dispariție, de surghiun. 

Toți acești ani au catalizat trăiri și sentimente. 

Revărsate duminică seară (prima etapă) peste Arena Națională și în casele telespectatorilor.

Acesta e fotbalul dorit. 

Cu stadionul plin, cu cântece, cu dor de apartenență la o anume identitate, orice culoare ar avea ea, alb-albastră, alb-roșie, roș-albastră, galben-verde sau alb-vișinie. 

A fost nevoie de toți acești ani pentru ca rapidiștii să se adune și să se bucure împreună, cu mame, cu soții, cu copii.

Mulți și-au adus aminte ce frumos e să iubești o echipă ”a ta”, trăire învelită cu grijă și adăpostită într-un seif sentimental ani la rând, în așteptarea vremurilor mai bune. Ba, de multe ori, înlocuită cu iubiri de împrumut. 

În lipsa ”alor tăi”, cauți alte repere, alți idoli. Și mai zâmbești uneori amar când vine vorba de ”ai tăi”. 

Măcar pentru vreo 15.000 de oameni a venit momentul duminica trecută momentul să deschidă seiful, să-și ia biletul de meci, să-și îmbrace tricoul favorit și să strige din tot sufletul: ”Hai, Rapidu’!”

Copiii vor descoperi că tații nu vorbeau prostii prăfuite de vreme. 

Că s-a jucat fotbal tare și pe aici, pe la noi. 

Că Dan Coe, că Motroc, că Lupescu, că Rică Răducanu… 

Că Lucescu, că Lupu, că Pancu, că Niculae… 

Și că se mai poate juca. Și că o fi Messi mare, o fi Ronaldo imens, o face Neymar trucuri imposibile, o da Haaland o căruță de goluri… dar tot mai aproape te simți de ”ai tăi” și abia aștepți să-i ridici pe brațe pe Sefer și Hlistei sau să-l îmbrățișezi strâns pe ”Săpun” pentru că s-a întors acasă, la tine, după ce s-a luat la trântă prin Europa inclusiv cu Cristiano Ronaldo.

Greul de-abia începe! 

Rapid te învăluie în farmecul vieții, te îmbată cu poveștile boeme, te seduce iremediabil. 

Pentru ca apoi să dea inexplicabil cu tine de pământ, să te rănească adânc după o înfrângere neluată în calcul, să te tortureze cu suferințe duse la infinit, la fel ca bucuriile. 

Copiii veniți pe stadion la întoarcerea Rapidului în prima ligă merită să mai poată veni și pe noul Giulești. 

Să-și crească iubirea pentru Rapid, pentru Fotbal. 

Și să aibă de ce să vină. Sper să li se dea șansa asta.

Vali Moraru despre revenirea miraculos de magică a Rapidului.

Între paginile acestui blog s-au îngrămădit ( zic eu! ) cele mai frumoase Povești. De la geniul lui Amadeus și până la victoria celor de la Leicester.

Astăzi, chiar dacă poate preț de încă doar câteva zile în plus, Rapidulețul este liderul Ligii 1.

O lecție, dacă nu despre fotbal cel puțin despre viață.

Și mai ales despre lupta ei.

FzR!!