Estadio das Dunas, neonorat cu prezenta la intreaga sa capacitate (poate si datorita ploii continue), a parut sa insemne o sesiunea nefericita de bacalaureat pentru centralul columbian Wilmar Roldan.
Discipol al marelui profesorul Nishimura, centralul a atras imediat antipatia intregului glob, prin neacordarea a 2 goluri perfect valabile ale mexicanilor:
Incurajati peste masura, statistica consemneaza in dreptul leilor neimblanziti doar mieunatul prietenesc si frizurile in stilul electrocutat (cu drept lider de necontestat pe Assou-Ekotto).
Publicul (nu putin la numar!) purtator de sombreros (orice asemanare cu Mondialul autohton este pur intamplatoare) pare a nu ceda intimidarilor si sunt rasplatiti (printr-o scapare umana a arbitrului columbian!) de golul lui Oribe (de parca camerunezii sunt mai misto!) Peralta (61').
Finalul partidei avea sa ma gaseasca pe mine si pe selectionerul Volker Finke, traind la intensitatea meciurilor (O tempora o mores!) Rapiduletului din Liga 1. Asta pentru ca subsemnatul a mizat nefericit pentru un egal la 1.
Mexicul invinge si obtine astfel o optiune serioas de calificare.
