Aurel Mincu l-a prins pe Valentin Stănescu doi ani antrenor la Rapid, între 1982 şi 1984, şi spune că tehnicianul poreclit "Zimbrul" era un adevărat izvor de poante, dar că prin strategia asta a lui reuşea să ia presiunea de pe jucători şi să le inducă o stare de competiţie pozitivă. "Nea Tinel nu era deloc un mare tactician, la pregătirea tactică dinaintea meciului îl lăsa pe nea Viorel Kraus să ne explice cum şi în ce fel să jucăm. Începea însă el, cu câteva zile înainte de meci, dacă acesta era unul dificil: «Băi, vedeţi că ăsta e meci greu! Eu nu i-am mai văzut p-ăştia jucând de doi ani, dar au echipă bună de tot şi au un fundaş central să-l bagi în p...a mă-sii, dă la poartă de la centrul terenului, zici că-i Gogoberidze». Bine, cine era Gogoberidze ăsta, numai el ştia!
După care venea ziua jocului. La vestiar, înainte de meci: «Bă, e greu cu ăştia. Eu v-am spus că nu i-am mai văzut de mult, dar o să vă spună Viorel cum trebuie să jucaţi». Ne explica apoi Kraus ce trebuie să facem, cum să ne aşezăm, după care intervenea iar nea Tinel: «Ai terminat, Viorele, tată?». «Da, nea Tinele». Apoi, către noi, cu vocea aia a lui gravă şi cu o mină de om serios, de ziceai că urmează ceva foarte, foarte important: «Vreau să vă mai spun şi eu două vorbe». Se lăsa o linişte mormântală şi-l auzeam: «Băi, băieţi, vedeţi că e cam frig afară, ăştia care staţi pe bancă, luaţi, naibii, ceva mai gros pe voi, să nu mă trezesc că a răcit vreunul!». Caterincă maximă. Păi, când ieşeam pe teren la încălzire, eram toţi cu gura până la urechi, de se mirau toţi ce e cu noi".
"Ce-ai avut, băi, boule?" Fostul apărător giuleştean descrie şi momentele de aşa-zisă analiză a meciului, de după joc, la fel de vesele. "Venea nea Tinel cu figura aia de om supărat după un rezultat negativ şi se aşeza pe canapeaua din vestiar. Îşi scotea tacticos o ţigară, apoi bricheta şi începea: «Ia zi, Damaschine, tată, ce-ai avut?». «Ce să am, bre? N-am avut nimic». «N-ai avut nimic, băi, boule?». Asta era vorba lui, «boule». «Şi de ce-ai jucat aşa?». Apoi, către Cojocaru: «Tu ce-ai avut, Cioară?». «Nimic, nea Tinele». «Ce-ai făcut, băi, boule, tot meciul?». După care scotea un briceag din buzunar, îl punea pe masă şi către toţi: «Bă, vă tai tendoanele, bă! Şi-aşa nu sunteţi în stare de nimic». Bineînţeles că atunci începeau miştourile, glumele, toată lumea uita de înfrângere. Dar, în acelaşi timp, reuşea să te mobilizeze, să te ambiţioneze pentru meciul următor. Din punctul ăsta de vedere era extraordinar. Un om pe care n-aveai cum să te superi. Cu o poantă, o vorbă nelalocul ei, îţi trecea şi supărare şi tot".
"Eşti mai tare, mânca-ţi-aş!"
Titular vreme de câţiva ani al postului de fundaş stânga la Rapid, Aurel Mincu dezvăluie că "lui nea Tinel îi plăcea să jucăm amicale prin ţară, dar mai ales în localităţile cu ieşire la o apă curgătoare sau lac, el fiind înnebunit după peşte. Aşa am ajuns odată la Tecuci. Am jucat cu ei, iar după meci, lumea a dat buluc la vestiare, să ne vadă de aproape, să ia autografe. Erau însă nişte vestiare mici, înghesuite, nici nu ne mai puteam mişca. A intervenit nea Tinel: «Ia ieşiţi, bă, afară! Hai, lăsaţi jucătorii să se îmbrace!». Şi s-a pus în uşă. La un moment dat, dă să se deschidă, era unul înalt dincolo, cu o pălărie mare, care tot împingea să intre. Nea Tinel, dinăuntru: «Nu intră, bă, nimeni, n-auzi?». Ăla: «Lasă-mă să intru!». «Cine eşti tu, bă, să te las? N-auzi că nu intră nimeni?». Ăla se tot împingea. La care nea Tinel scoate un cuţit, un briceag, din buzunar, apasă pe un buton, sare o lamă de 15 centimetri şi o scoate prin uşă la ăla: «Pleacă, băi, boule, vrei să te tai?». Bineînţeles, totul în glumă. Ăla, de dincolo, bagă şi el mâna în buzunar, scoate un cuţit, apasă pe un buton şi sare o lamă de 25 de centimetri. La care nea Tinel replică: «Eşti mai bun, mânca-ţi-aş! Intră!». Noi eram pe jos de râs. S-au împrietenit imediat, s-au pupat, nea Tinel era un superom".
articol scris de Ioan Viorel, sursa: prosport.ro
