Aseară, deasupra arenei cu "lei", s-au întâlnit mai multe picături de apă pe un nor și și-au mărturisit toate pasiunile pentru parașutism.
Drept pentru care a plouat.
Mult și rece.
Poate și pentru ca astfel să nu fie zărite de către adversari, lacrimile noastre.
Băieții s-au zbătut zadarnic, iar dacă meciul s-ar fi disputat la infinit cu siguranță scorul ar fi fost același.
După fluierul final am strâns "în barbă" dulce și amar: bucuria nebună a oltenilor, semn că suntem o echipă pe calea cea bună, dar și declarațiile grăbite și pline de invidie ale lui Pancone și Șumi.
Am închis supărat televizorul și culmea vocile celor doi încă răzbeau din cutia catodică a "colorului".
Nouă celorlați nu ne rămâne decât să ne ștergem lacrimile și să le mai dăm băieților o șansă.
Miauuuuu!
FzR!!
