Parcă niciodată nu am fost mai supărat ca acum...
Recea și mohorâta stare a vremii de ieri, ne-a pătruns în oase mai adânc decât reumatismul.
E adevărat, preferăm mai mult călătoria decât destinația, însă doar de dragul de a ne simți împreună.
Ieri ne-am simțit mai singuri chiar decât atunci când fluturam banner-ul acela sărăcăcios "Fără patroni", făceam chete sau haz de necaz.
Și asta din cauza "celor mici " din teren, mulți care pe atunci abia dacă terminau școala primară, care s-au dovedit, cel puțin în actul secund, invizibili.
Au rămas doar cei de pe marginea terenului, uimiți, zgribuliți, udați de ploaie și poate de lacrimile de ciuda neputinței lor.
Drăghia, poate cel mai încercat rapidist al ultimilor noștri 7 ani, riscă să devină golgheterul echipei, Crișan a bifat a doua recidivă "din centru", Manole a preferat să se vaite pe margine inaugurând pârtia de pe partea stângă de unde s-a născut golul înfrângerii, Goge a fost trădat de neputință, Sefer și Draghiceanu au obosit prematur deși împreună nu ating anii mei de rapidism de acolo din tribună, Raul Costin nu mai este același, Pănoiu a fost "omul invizibil", Pop s-a remarcat doar la penalty-ul comis, iar Țâră ar trebui să apeleze la calea administrativă pentru a-și schimba numele.
Ne-au făcut de râs!!
Pe noi, pentru că ei cu siguranță nu au simțit durerea, orgoliul și dorința de a se ridica la înălțimea suporterilor care i-au susținut.
Doar Voicu ( exceptând stările de nervozitate ) și Hlistei au fost cei ce au făcut deplasarea pentru această, poate cea mai rușinoasă înfrângere din istoria noastră.
Marele înfrânt rămâne însă Iencsi, cel care a acceptat postul de principal, împrumuturi de jucători de la echipe fără pretenții de promovare sau "care lustruiau banca", un buget micșorat și o strategie în derivă al clubului.
La București Andrei Niculescu era ocupat cu semnarea contractelor celor doi noi veniți.
De Angelescu și Goncea de la KIA nu mai știm nimic.
Probabil sunt la fel de ocupați să împovoreze numele Rapidului cu datorii.
Rapoartele financiare ne arată deja că am ajuns la minus 1,5 milioane de euro.
Astăzi, la o zi de la partida cu "gust de pelin" ne pare imposibil sa înțelegem care ne este destinația viitoare.
Singura certitudine ne rămâne călătoria.
Și Iubirea, într-un ocean plin doar de diletanți.
Rușine să vă fie!!
FzR!!
