În revista Clubului Aristocratic Rapid, președintele organizației, dr. Mihai Pîrvu și maestrul Dan Grigore, președinte al Senatului, rememorează, intervievați de Ovidiu Nahoi, acele momente teribile ale verii anului 2016.
Au fost clipe de căutări febrile ale unui drum pentru renașterea Rapidului.
A urmat apoi un an plin de experiențe extraordinare, până la apariția proiectului Academia Rapid.
Este o poveste cunoscută de puțini rapidiști.
Vara anului 2016.
Un moment de cotitură și o probă a rezistenței
De la insolvență la faliment. Implicarea Clubului Aristocratic.
Și regăsirea rădăcinilor feroviare.
Ovidiu Nahoi: până atunci au fost relații mai bune sau mai proaste cu conducerea, dar noi am existat.
Am fost acolo. Poate unele idei au fost preluate, poate altele nu, dar vine acel moment de ruptură care schimbă total jocul.
Mihai Pîrvu: Aici am două lucruri de menționat.
Împreună cu maestrul Dan Grigore, cu ministrul Dudu Ionescu, cu dumneavoastră, cu Radu Călin Cristea, cu Nae Manea, am semnat memoriul prin care Rapidul a continuat să existe, prin aprobarea de către Tribunal a planului de insolvență. Judecătoarea avea de gând să ne desființeze!
Există în arhive și aș vrea să publicăm lucrul ăsta.
A fost și un moment când Copos ne bagă în insolvență în decembrie 2012, la câteva zile, noi luăm atitudine și spunem că insolvența este premergătoare falimentului.
Atunci nimeni nu ne-a ascultat.
Ovidiu Nahoi: În vara lui 2016, falimentul vine, totuși, cu tot planul de insolvență aprobat cu doi ani mai devreme și pornim de jos. Am fi fost altundeva acum dacă am fi pornit de jos atunci, când noi am atras atenția.
Ovidiu Nahoi: Trebuie spus că și noi am cochetat inițial cu ideea aceasta.
Mihai Pîrvu: Până când am cerut datele și am aflat despre datorii! Atunci, într-un moment de de maximă inspirație și de eroism medieval, eu, maestrul Dan Grigore, Radu Călin Cristea, dumneavoastră ne-am trezit că trebuie să facem echipă – deși nu am avut vreodată veleități de antreprenori, de oameni de fotbal. Eram oameni care nu făcuserăm în viața noastră așa ceva, noi eram niște suporteri înflăcărați.
Dan Grigore: Mare curaj am avut atunci!
Mihai Pîrvu: Atunci s-a dovedit spiritul Rapidului. Noi nu aveam nicio idee despre ce ne așteaptă. Estimasem un buget circa 100.000 de lei, pe care aveam de gând să îi susținem cu o cotizație în jur de 300-400 de lei pe lună de persoană.
Eram 27 de membri din grupul acesta de inițiativă, ar fi însemnat contribuții de 300-400 de lei de fiecare pe lună.
Ovidiu Nahoi: După aceea, ne-am adunat vreo 35. Au mai venit oameni!
Mihai Pîrvu: Sporadic, dar cei care au făcut lună de lună timp de un an donații au fost 27. A contat enorm faptul că oameni cu notorietate, cu ținută publică și-au asumat acest proiect, maestru Dan Grigore, Radu Călin Cristea, au venit chiar la conferința la care am lansat echipa. Un merit deosebit îl are Adrian Dumitru, membru fondator al Clubului Aristocratic Rapid. Clubul Aristocratic Rapid îi este profund recunoscător! Adrian Dumitru a fost un jucător constant, titular în echipa care a dus greul în B. Era un copil la 17 ani și jumătate, adus de Nelu Motroc. Nu a mai ieșit din echipă. În divizia B nu e ca în Divizia A, se joacă tare! Și era era un copil, că avea 60 kg cu valiză cu tot. Cu Adrian Dumitru aveam o prietenie. Îmi fuseseră pacienți și el și copilul și soția, încă din 1982, când venise nea Tinel Stănescu la noi. În 1983 am și promovat. I-am spus că vrem să facem echipă cu Mișcarea CFR, fiindcă ei aveau cod de identificare sportivă fotbal.
Ovidiu Nahoi: Nu mai aveam timp! Trebuia să ne găsim un partener, în două săptămâni începea Liga a V-a!
Mihai Pîrvu: În momentul acela am mers cu dumneavoastră, disperați să căutăm un sprjin la Clubul Sportiv Rapid. Ne-a fost indicată această Mișcare CFR, un club al Federației Sindicatelor din Transporturi, secția mărfuri, parcă. Nu îmi mai aduc aminte. Am fost împreună.
Ovidiu Nahoi: Așa se numea, Mișcarea CFR, cei cu locomotivele. Erau CFR-iști, iar asta a contat pentru noi, era un fel de reeditare, la o cu totul altă scară și în cu totul alte condiții, a momentului din 1923. Noi așa am înțeles acel moment, în care le-am spus ceferiștilor de la Mișcare că ... vrem să facem o echipă de fotbal!
Mihai Pîrvu: Asta era cel mai important! Unu, că erau CFR-iști, iar doi, Cris Sfetcu, pe atunci vicepreședinte al Clubului Aristocratic Rapid, înainte cu 6 ore de a se închide înscrierea la AMFB, (Asociația Municipală de Fotbal București) a pus din banii lui de buzunar 2.000 de lei și a înscris echipa. Dar noi nu aveam nici echipă, nu aveam nimic. Noi nu știam nimic despre managementul de fotbal, dar Cris Sfetcu a înscris echipa!
Am vorbit de urgență cu Adrian Dumitru. Imediat a venit lângă noi și mi-a propus o idee. Ce înseamnă omul de fotbal și rapidistul adevărat! Mi-a spus așa: „Domnule doctor, eu am să-mi sun foștii mei juniori. Am să-i aduc. Ei au fost antrenați de mine și ei știu ce le ceream eu. Nu va fi foarte greu. Ăștia se vor antrena și în 3 – 4 etape îi avem cu relațiile făcute, pentru că mi-au fost ani de zile elevi. Garantez!”. „Domnule Adrian, dar noi trebuie să promovăm dintr-a V-a într-a IV-a. Calendarul nostru este an de an promovarea, în așa fel încât în 2020, când va fi stadionul gata, să fim în Liga I.” - așa gândeam noi în 2016.
