Fiu de zeu și de muză, Orfeu se spune că era un cântăreț desăvârșit.
El avea o liră divină căpătată de la Apollo, tatăl lui, iar cu ale sale muzici izbutea să liniștească fiare, furtuni, valuri; ori să miște pietrele.
După moartea soției sale, nimfa Euridice, Orfeu coboară să o caute în infern.
Aici cântă din liră și îl înduplecă pe însuși Hades – stâpânul lumii umbrelor – să facă rabat de la legile firii și să îi dea soața înapoi.
Atât îi cere Hades lui Orfeu: ca, pe drumul de reîntoarcere, să nu privească în urmă la Euridice, până ce vor ajunge amândoi pe pământ.
Însă teama că femeia lui nu îl însoțește cu adevărat îl face să încalce interdicția.
Drept care o va pierde pe Euridice a doua oară, pe vecie.
Orfeu îi rămâne însă devotat – pe viață și pe moarte, în viață și în moarte – pentru totdeauna.
Toate poveștile de dragoste ale lumii ar trebui să fie acelea pe care le trăiește – aievea – fiecare.
Cea mai frumoasă Poveste din viața mea este cea despre Dragostea pentru RAPID.
FzR!!
