Am schimbat sunetul la alarmă, am pus unul cu aplauze, măcar atâta merit și eu, la începutul unei zile, dintr-o viață care pare tot mai ciudată.
Din prea mult optimism, afecțiunea de care suferim noi rapidiștii, am mâncat în dimineața această prea mult griș cu lapte.
Sunt ingrișorat.
Nu se mai aud aplauzele.
Pe seară, rămâne să caut răspunsul la tot ce mă (ne frământă).
Încerc.
Curând se apropie și revelionul. Încheiem anul acesta care nu va apărea în niciun calendar.
Cum va fi 2021?
Răspunsul urmează să-l aflăm.
FzR!!
