„Varza fermecată” de Fraţii Grimm ne prezintă povestea unui vânător.
Plecând la vânătoare, îi ieşi în cale o bătrânică.
Aceasta i-a cerut un bănuţ drumeţului.
Milos, bărbatul a băgat mâna în buzunar şi i-a dat, după puterile sale.
Văzând bătrânica că a dat peste un om cu sufletul mare, îi oferi acestuia un pont: într-un pom sunt nouă păsări, iar una dintre zburătoare are o manta; iar de o va purta mereu pe umeri, se va putea duce oriunde visează.
După despărţirea de bătrânică, vânătorul şi-a continuat drumul şi nu mică i-a fost mirarea când a descoperit locul descris de femeie.
Bărbatul a urmat instrucţiunile drumeţei: a pus puşca la ochi şi a tras în mulţime.
Numai una dintre păsări a murit, căzând la pământ cu tot cu mantaua.
Vânătorul i-a scos inima păsării moarte şi a înghiţit-o, iar mantaua şi-a pus-o pe umeri, continuându-şi drumul.
Minunile nu s-au oprit aici, căci în fiecare dimineaţă, vânătorul găsea sub pernă câte un bănuţ de aur.
Azi aşa, mâine aşa, până ce eroul nostru a strâns o adevărată comoară.
Acum era bogat, dar parcă averea nu avea nici un farmec dacă vânătorul stătea numai în casă, aşa că s-a hotărât să plece în lume ca să vadă şi alte locuri.
Zis şi făcut.
Luându-şi „rămas bun” de la părinţi, a pornit la drum.
La marginea unei păduri, se înălţa un palat superb; la una din ferestre se afla o fată frumoasă foc şi o bătrână care priveau afară.
Văzându-l, bătrânica care de fapt era o vrăjitoare, îşi pune în gând să-i ia acestuia comoara din trup, şi anume inima păsării care zi de zi îi aducea câte un ban.
Planul său măreţ nu putea fi realizat fără ajutorul fetei de care drumeţul s-a îndrăgostit imediat.
Bătrâna a pregătit o licoare fermecată pe care vânătorul a băut-o. Imediat după ce licoarea a alunecat în stomac, inima păsării a ieşit pe gură.
Pe loc, fata cea frumoasă a înghiţit-o. Acum, banii nu se mai găseau sub perna vânătorului, ci sub perna fetei vrăjitoarei. Dar acest lucru nu-l deranja pe bărbat căci el era îndrăgostit lulea de fată.
După ce a obţinut inima păsării, vrăjitoarea a râvnit şi la manta.
Şi această dorinţă măreaţă i-a fost îndeplinită şi astfel mantia a ajuns în mâinile vrăjitoarei.
Rămas fără nimic, vânătorul are parte de o lungă aventură: pleacă de pe muntele de granit cu ajutorul unui nor şi astfel ajunge într-o grădină de zarzavaturi.
Rupt de foame, drumeţul nostru a dat iama în varză.
Prima varză l-a transformat în măgar.
Cu toate acestea, bărbatul a continuat să mănânce, iar în cele din urmă şi-a recuperat înfăţişarea omenească cu ajutorul unei verze bune.
După un somn bun, vânătorul a decis să-şi recupereze bunurile cu orice preţ, iar pentru asta se va folosi de verze.
Ajuns la castel, îi dă vrăjitoarei varza rea, urmând să fie gătită. Dintr-o singură lovitură, atât vrăjitoarea cea rea, fata sa dar şi slujnica s-au transformat în măgăriţe.
Cele trei animale au fost duse apoi morarului, unde au primit o corecţie şi un regim aparte.
Nesuportând bătaia şi mâncarea puţină, vrăjitoarea şi-a dat duhul. Milindu-se de celelalte două, vânătorul le dă câteva foi din varza cea bună şi astfel slujnica şi fata cea frumoasă şi-au recăpătat înfăţişarea.
Povestea noastră se termină într-o notă veselă, căci fata vrăjitoarei şi vânătorul se căsătoresc, având parte de o nuntă frumoasă şi multe clipe de fericire şi bucurii până la adânci bătrâneţi.
Încă o dată Fraţii Grimm ne dau o lecţie de viaţă prin intermediul personajelor, accentuând faptul că orice greşeală se va plăti acum sau mai târziu.
sursa: http://www.cartiletinerilor.com/
Destinul Rapidului, nu?
Galeria a protestat zilele acestea aducând la stadionul Regie mai multe verze.
Acum ne rămâne să nimerim care dintre ele este cea fermecată.
FzR!!