Bilanțul

Ieri, înainte să plec la camufland, am scris editorialul cu numărul 100. Cât vârsta Rapidulețului.

Astăzi îl scriu pe cel de al 101-lea. Primul pas al vișiniilor către ani mii și mii.

De fapt îmi vine tot mai mult să cred că micuțul nostru cu suflet alb ca de nea nu se va mai camufla și curând va ieși din anonimatul ultimilor ani.

Cu siguranță cei mai grei. 

De aceea îi vom considera mereu și cei mai frumoși.

Sfârșit de an.

Fac repede bilanțul....

2023 anul când mi-am întâlnit și susținut Iubirea. 

Și mă refer și la momentul Estevana, normal. Parcursul și emoțiile trăite alături de ea în Champions League.

Sărbătorirea Centenarului și a faptului că încet, încet galeria chiar a devenit o Orcheastră Filarmonică. 

Invidiată de toți.

Am scăpat de mister Mutu și reușim cu pași mici dar siguri să construim o echipă. De temut.

Ridic ochii din jurnal, mă uit la soția mea și mă gândesc ce noroc a avut.

Eu nu sforăi, doar mă visez o motocicletă, pornită în cea mai mare viteză către 2024.

Cu speranță, încredere și hotărât de a-mi face bilanțul următor invidiat de cel pe care tocmai îl închei.

Bilanț pentru că prefer să mă înfășor cu două lanțuri groase în jurul Rapidului.

Să știe atât el cât și eu că nu ne vom despărți niciodată.

La Mulți Ani, Rapid!

La Mulți Ani, rapidiști!

La Mulți Ani, tuturor!

FzR!!

Mire se Vini!!

Pe Ermal ăsta, ultimul kosovar ajuns în Giulești, dnul Sucu a plătit nu mai puțin de 1 milion de euro.

Sper tare că nu s-a grăbit și nu a aruncat drept avioane de hârtie atâta bănet...

Și mai sper că mult-anunțatul revelion de la sfârșitul ediției de campionat să nu fie precum cele de pe vremuri, în care "fiecare aduce ce vrea" și mă trezeam cu 24 de salate de boeuf și nicio pâine.

Ermal joacă pe postul lui Petrila, iar dacă Nico cel de la birou nu se grăbește riscăm să rămânem fără Moldovan.

Nu zic că nu am găsi prin casă niște pâine, însă cuțit sigur nu avem...

Mai vedem, mai aflăm.

Altfel că suntem de milioane o știm și am demonstrat-o din plin. Și din tribune.

Nu că aș vrea să mă laud însă să știți că am destui bani cât să trăiesc boierește până la sfârșitul anului.

Mire se Vini!!

Și baftă băieți!

Singurul meu bilet către fericire, căci dacă stau să mă gândesc mie de când am fost mire mi se trag toate.

De la mire și de la vin.

FzR!!!

Karma

 

Anul acesta i-am scris din nou Moșului să îmi aducă un Land Rover.

Mi-a adus iară o pereche de șosete. 

Rapiduletului și pe Burmaz.

Acum dacă măcar el a primit ceva nu pot decât să fiu fericit.

Căci pare-se că tendințele vieții sale viitoare s-au pregătit cum nu se poate mai bine.

Pentru mine karma este când sunt cu amanta, îmi sun soția și răspunde vecinul...

Azi dimineață am ieșit la o cafea, dar am băut o bere...

Dar ce nu-i tot amară sau ce??

Dulce ne este Iubirea.

Pentru Rapid.

Crăciun Fericit!

FzR!!

Dorinta

Nu-i mai scrieți Moșului ce vă doriți, căci săptămâna aceasta era să fiu răpit de vreo patru ori...

Știu, sunt perfect.

De exemplu în dimineața aceasta am terminat de făcut 100 de abdomene.

Le începusem în martie 2020. 

Nu sunt chiar perfect, dar sigur sunt în ediție limitată.

- Aseară mi-a intrat un hoț în casă...

-Și? A furat ceva?

- Ei, pe naiba...acum e la spital, nevastă-mea a crezut că am venit eu beat...

Chiar așa a fost!

Și pentru că îmi era și foame am mâncat un magnet. 

Să devin mai atrăgător.

Aceasta îmi este dorința!

Să atrag bunătate, iubire și sănătate. 

Și să le dăruiesc lumii întregi acum de sărbători.

Ei, bine...aș mai atrage și niște puncte pentru Rapidulețul meu.

Dar asta tocmai la anu'...

La anu' și La mulți ani!

FzR!!

Scrisoarea

Adicălea taman eu.Și din păcate nici măcar Rapidulețul.

Chiar dacă Moșul îi va așeza sub brăduleț pe Hasani, Burmaz și încă alte vreo două-trei achiziții importante, povara verdictului de la TAS în cazul Pavlovic ne face să oprim instalația pomului de iarnă. Pentru a mai face, în acest dulce-amar neînțeles de peste o sută de ani, economie.

Nu știu ce le-a scris băieții, însă când va veni, în noaptea de ajun, sigur îi va întreba pe căpriori...:

- De ce sunteți așa de slabi, dragii Moșului??

- Păi dacă nu marcăm, nu mâncăm...

- Ei, cine nu mănâncă, nu primește cadouri!!

Așa este cel mai corect. Nici eu nu primesc nimic și nici băieții.

Nimic.

Poate totuși măcar la anul.

Anul acesta, furați de cotidian, am uitat să ne așternem dorințele pe o scrisoare.

Poate fi și acesta motivul acestui nimic, nu?

FzR!!

Motivele

Ieri, după punctului reușit la Ploiești, ziua de naștere a lui Mugurel Pele Buga al nostru și de bucuria aflării veștii de azi, am băut.

Ei bine am băut și pentru că Funsho a scăpat cu viață, pentru că Tsoumo are deja bagajele la ușa și pentru că au început primele transferuri de marcă.

Florent Hasani aka El Principe e golgeterul Albaniei și pare-se sunt șanse să semneze și Borisav Burmaz.

Nu știu cum se vor înțelege kosovarii cu sârbul în teren știu însă sigur că vom căpăta spirit de luptători.

În sens pozitiv.

- Am un camion în stânga, o mașină de pompieri în dreapta, un rinocer în față și doi delfini în spate. Ce să fac??

- Te dai jos din carusel și altă dată să nu te mai îmbeți ca porcu'!!

Poate să-mi zică orice. După atâtea vești bune mă gândesc să recidivez.

Că oricum vin sărbătorile.

Sper doar să nu ni le strice Rapidulețul la Constanța...

FzR!!

Mosu'

Aseară, Moșu' trecut prin Giulești, nu ne-a adus, ci ne-a luat cele trei puncte dorite, iar noi am reușit încă o dată să scriem un nou basm cu final neașteptat: după ce ne-am văzut favoriții conduși cu 2-0 am oferit întregii asistențe (mondiale!) momentul finalului de an. Centenar.

Am început cum vă spuneam să fredonăm pentru nea Gică (moșul care ne-a luat cele trei puncte!), liderul marinarilor ilfoveni, care mai este și rapidist, faimosul lui cântec, "Viața ta o împarți alături de Voluntari!".

În hazul nostru de necaz bun-recunoscut, aseară am mai dovedit și faptul că atunci când urci în trenul greșit trebuie să încerci să cobori la prima stație. Fiindcă cu cât mergi mai departe, cu atât costă mai mult să te întorci.

Și astfel cu cele 10 puncte pierdute, Rapidulețul în loc să fie instalat pe prima poziție a clasamentului, începe să cunoască din frământările luptei pentru menținerea în play-off.

Pentru că acesta ne-a fost dintotdeauna Moșu' ajuns la o sută de ani...: drumul cel mai scurt de la amar la fericire.

Eu spre exemplu nu am știut niciodată ce-i fericirea până când nu m-am căsătorit.

Iar acum...e prea târziu...

Sau poate nu!

Poate că Moșu' a trecut aseară prin Giulești pentru a se asigura ce ne dorim să primim, iar vinerea viitoare să ne aducă victoria așteptată de 6 etape.

Și cadoul pe sfârșitul acestui an.

Căci totuși, cu bune și cu rele, Rapidulețul ne rămâne Fericirea și întodeauna cel mai frumos Început.

FzR!!

Mai buni

După ce miercuri pare-se că am uitat să fim mai buni, galeria apostrofându-i pe băieți cu o înverșunare de parcă ne erau rivali, astăzi sper să ne revină emoția și bucuria de a ne simți mereu împreună.

Și de a iubi involuntar, necondiționat și dovedi aceeași pasiune ce naște atâtea invidii în această lume tot mai rătăcită.

Să fim mai buni uni cu alții și să-i purtăm spre victorie cu gândul dorului ce ne va măcina până la revederea cu ei.

De acolo de sus, din conducere, mesajul dnului Şucu a fost unul ferm, iar așteptările după pauza competițională vor fi mari...

După această pauză se spune că dnul Şucu va demonta de pe Arenă plăcuța cu "Câine rău"...așa ca să se mai distreze băieții și să ne mai distrăm și noi o țâră!

Până atunci să ne bucurăm de fotbal și de ultimul nostru meci în Giulești.

Să fim mai buni decât adversarii.

FzR!!

Cadourile

Pentru a nu-l scoate vinovat pe Moșu', noaptea trecută am dormit încălțat.

De fapt înainte de asta, am uitat să vă spun că ieri am vrut să-i fac cu ochiul unei domnișoare și am ațipit.

Așa am găsit și eu dimineață un cadou în ghetuțe. Pe mine!

În seara aceasta m-am decis să-i fac un cadou Rapidulețului și să-l susțin la fel, adica cu toată ființa mea.

Pentru că de câteva etape bune rătăcește în pădurea Superligii cu doar două gloanțe tranchilizante.

În fața lui se află tigrul ceferist, leopardul din Voluntari și lupul galben din Ploiești.

Nu vreau să par eu cel mai pesimist însă vreți să știți cum scapă?

Se tranchilizeaza singur cu gloanțele alea, să nu simtă durerea, când îl vor mânca bestiile alea...

Sau poate Moș Daniel Nicolae va găsi totuși bățul fermecat sau măcar cel de corecție pentru a-i convinge pe băieți că atunci când te încalți invers nu are cum să-ți iasă meciuri bune în teren.

Și să ne facă și nouă o bucurie.

Nouă celor care Moșu' a uitat și de data aceasta să ne aducă un cadou.

Cât de mic!

FzR!!

Rovinieta

Parol că-n toate aceste zile, până a intra în ceața de la Botoșani, am intonat la modul cel mai solemn "Deșteaptă-te, române!"...

Deși îmi pare că de peste 2000 de ani ne tot încăpățânăm să facem asta.

După remiza norocoasă, sper ca pe ștatul de plată al băieților să le apară "cu minus" costul charterului. 

La cum mimează fotbalul în ultimele meciuri ar fi trebuit să se deplaseze pe jos și mai mult să-și plătească singuri chiar și rovinietele.

Apoi, după tragerea la sorți "de la EURO", canalele de sport au început să-mi încingă televizoarele.

Exultând față de o posibilă calificare din grupă.

Faptul că Dzeu ne iubește este deja demonstrat de mii de ani, la fel de adevărat cum știut este că nu ne-a băgat niciodată în traistă.

Pentru că în viață trebuie să demonstrăm și noi. 

Că ne dorim și avem putință.

Și apropos, pentru un parcurs de succes ar trebui să le spună cineva băieților, fie că sunt rapidiști, fie că sunt tricolori, că le mai trebuie și altceva decât rovinieta...

FzR!!!

Dreams

Până să mă trezesc din euforia re-deschiderii, după o așteptare de nu mai puțin de 30 de ani a  fan shop-ului, sau din fredonatul proaspăt lansatului "100" a lui Carla's, înfrângerea administrată de "U" în Giulești m-a readus cu picioarele pe pământ.

De pe aripile visării.

- Ești un nesimțit și știi ce e culmea??

- Partea cea mai înaltă a dealului...??

Chiar și atunci când am fost "jos" noi am știut că există "sus" și nu am încetat niciodată să credem, să luptăm și să visam.

Pentru că “a fi rapidist înseamnă a răbda, a cădea şi a te ridica, a trăi fiecare clipă pe puntea dintre agonie şi extaz. A fi rapidist înseamnă să înveţi de mic faptul că fără să ştii să pierzi nu te vei bucura niciodată cu adevărat de victorie” (Ioan Chirilă – Glasul roţilor de tren).

Sâmbătă ne deplasăm la Botoșani.

Până atunci în seara aceasta și mâine visăm la o victorie.

FzR!!

Capcana

- Ce părere aveți domnule doctor, am nevoie de ochelari?

- Doamnă doctor...

Chiar nu-mi vine a crede ochilor. 

După o absență de 8 ani, România va participa anul viitor la Campionatul European.

Va participa, zic.

Pentru că mai au mult, foarte mult pentru a mă convinge că acolo ne vom și prezenta onorabil.

Cel puțin deocamdată naționala îmi pare o adunătură de baiețandri care aleargă fără folos după o minge. 

Din definiția asta cel mai bine iese Moldovan al nostru.

Apropos!

Știți de ce femeile nu aleargă niciodată după bărbați?

Pentru că nu a văzut nimeni până acum o capcană alergând după șoricel.

Până la vară nu ne rămâne decât să ne bucurăm de calificare.

Dar dacă este o capcană?

FzR!!

Veștile

În dimineața aceasta, cu mult înainte de a-mi configura traseul, Rapidulețul a învins Arsenalul din Tunari, însă nu aceasta este vestea cea bună, ci aceea că bombardierul Soni a jucat, a înscris și cel mai important este că nu s-a mai accidentat.

De fapt, vestea cea bună este că mi s-a livrat pălinca, deci am unde să-mi înec problemele viitoare.

Se spune că dacă prunele nu au avut viermi pălinca e de post!

Că tocmai ce a început...:

- Dragul meu, te-am ajutat, am avut grijă de tine când ți-a fost rău, ți-am gătit...

- Nu mai amesteca lucrurile femeie. Întâi mi-ai gătit și după mi-a fost rău.

Vestea proastă este că mi-a mai spus că oricâte prostii voi face, nu ne vom despărți, pentru că nu-mi merit libertatea....

Mâine vin cu vestea despre partida României din seara aceasta.

Promit că vin.

Vin, bere și palincă!

FzR!!

Imaginarium

Continuându-mi călătoria printre ispitele unui viitor puțin mai bun, ieri-seară m-am dus cu iuby a mea la Nostalgia Imaginarium.

Când colo peste cine credeți că am dat acolo??

Peste nevastă-mea și niște amici mai vechi.

De supărare, nu față de această nouă întâmplare, ci doar pentru că Rapidulețul s-a prăbușit pe poziția a 3-a, am făcut iarăși balamuc...

- Băiete!! Mi-ai pus pe bonul de casă 6 cockteiluri, 4 whiskey-uri, 3 sticle de vin și două cupe de șampanie. Eu am comandat doar paharele de șampanie pentru mine și iubita mea.

- Soției dvs., care v-a urmărit tot timpul, a încercat tot feluri de soluții pentru a se liniști...

Abia acum înțeleg. Înțeleg de ce mai nou la oficializarea căsătoriilor, se acceptă pe lângă "da" sau "nu" și "fie ce-o fi"...

Important este însă că Rapidul există.

FzR!!

DELIRUL

 

Nu știu cum de a fost posibil, însă săptămâna aceasta a început încă de duminică.

După rușinosul egal obținut în cupa împotriva celor de la csa, Rapidulețul a triumfat magic pe Mall Arena, împotriva celor de la fcsb, administrându-ne și nouă lecția preferată.

Atunci când suntem la pământ și refuzăm să le mai acordăm vreo șansă, această fascinație devenită definiția Speranței, se grăbește să ne contrazică.

Și ce ne mai place nouă rapidiștilor să fim contraziși, nu?

Doar noi știm cât.

Aseară, totuși dintr-o modestie, Rapidulețul s-a cocoțat, cel puțin până mâine, doar pe poziția a 2-a a clasamentului.

L-am strâns tare la piept în miez de noapte, alintat, încurajat și nu i-am mai reamintit cât de mic și rătăcit a fost.

Aseară a fost rândul lui Omar să mă uimească, dar și a proaspătului aterizat Juvhel Tsoumou protagonistul unei bare transversale care nu cred că s-a oprit din vibrat. De bară zic...

Nici până astăzi.

Tsoumou ăsta dacă nu se accidentează la vreun antrenament precum Soni are toate șansele să provoace un Tsunami în Super Liga asta vai de mama ei...

De bucurie și în delirul viitorului de vis ce ne pândește am băut până dimineață.

Sărbătorind normal zecile de titluri de campioană.

Când să mă urc în mașină, pentru a mă duce la cumpărături plin de responsabilitate, mi-am sunat disperat soția:

- Auzi? Am încă o nouă problemă, dilemă, nici nu știu cum să-i mai zic. Mașina asta are 3 pedale, iar eu doar două picioare...

FzR!!

MAXIM

 

Întototdeauna am susținut faptul că programarea meciurilor Rapidulețului hăt tocmai duminică seara mi-a fost cea mai mare pedeapsă.

Pentru că tare apăsătoare mai este așteptarea...

Sfârșitului acesta de săptămână s-a adăugat listei și frământarea. Căci pare-se că suntem mai imbatabili în infirmerie decât pe suprafața de joc.

Aceasta a fost, este și va fi soarta Rapidului. 

Pentru că în primul rând însemnăm, griji, emoție, tumult.

Dar și iubire.

De atâta tumult al gândurilor, ieri-noapte, în vis zic, am fost la psihiatru.

Mi-a desenat ăsta 5, ba mint 11 oi și m-a pus să le păzesc.

Ce credea că sunt nebun??

Am desenat un țarc în jurul mioarelor și m-am trezit apoi tare răvășit.

Tot cu gândul la meciul împotriva berbecarilor.

M-am trezit atât de speriat încât am crezut că am întârziat la școală, dar mi-a dat seama apoi că este duminică și că am 52 de ani...

Aaaa, să nu uit...ieri România a devenit în premieră campioană mondială la minifotbal.

Nu m-a surprins știrea. Anul viitor cel mai probabil vom fi campioni mondiali la fotbal cu jetoane.

Până atunci, în seara aceasta sper din tot sufletul să dăm maxim.

Ce avem noi cel mai mult.

Iubire și Pasiune.

Baftă, băieți!!

FzR!!!

Familia

Pentru că inclusiv după meciul de miercuri din ghencea nu am avut nimic de sărbătorit, de joi m-am apucat de recuperat.

I-am urat sănătate, mulți ani fericiți și mulțumiri dnului Crețu. 

Pentru tot.

Pentru că a fost primul ce ne-a strâns împreună, ne-a predat primele versuri, Traviata și Marșul Triumfal.

Și pentru că ne-a învățat în tot acest drum greu și lung cum să fim o familie.

Aseară, la petrecerea dată de vecinu' în cinstea sosirii zilei de vineri am fost iarăși apostrofat:

- Nu ți-a fost rușine să te duci de trei ori cu farfuria după mâncare??

- Nu, fiindcă de fiecare dată spuneam că este pentru tine!

Pentru a evita umilința din meciul de mâine, în această dimineață nu am mai stat pe gânduri și mi-am cumpărat 100 de peștișori de aur.

- Și unde o să-i ții mă tâmpitule?

- În cădița de la duș!

- Și când o să vrei să faci baie??

- O să-i leg la ochi.

FzR!!!

Slujba

Înainte de culcare mi-a mai strigat să nu mai par așa de sigur pe mine și să nu cumva să mă culc pe o ureche...

Toată noaptea nu am închis un ochi, gândindu-mă cum naiba să dorm pe amândouă??

- Să-ți calci cămașa înainte de a merge la biserică, să nu creadă lumea că nu am grijă de tine....!

Așa am făcut în această dimineață. 

A trebuit să merg, să mă spovedesc și să mă căiesc după tâmpeniile pe care le-am făcut ieri-noaptea.

- Părinte, mai înainte a fost și soția mea la spovedenie...ce a mărturisit?

- Secret, fiule...secret..numai ai grijă cu coarnele alea..să nu-mi dărâmi vreo icoană...

Totuși ziua de ieri nu a fost una chiar plină de ghinioane.

La o sută de ani distanță de primul meci tare al Rapidulețului a avut loc lansarea oficială a albumului nostru centenar.

Dacă atunci pierdeam cu 8-4 în fața celor de la Unirea Timișoara, astăzi sperăm să avem mai mult noroc.

Împotriva craiolguței.

E motivul pentru care am fost la slujbă în această dimineață.

Că de iertat, sigur nu mă mai iartă....

FzR!!

GOL

Noaptea trecută am adormit cu sufletul plin de amar. 

Nu pentru faptul că era să fim umiliți de o adunătură de 25 jucători aduși în grabă de Strâmbul, nu pentru că Stahl, Lukassen și Mincovki au jucat cu o mare ambiție, ci de rușinea de a nu le fi validat arădenilor golul perfect valabil.

Am chinuit perna toată noaptea, ba chiar spre dimineață am găsit-o faultată într-un colț al camerei.

Astăzi, pentru a-mi încerca norocul, am vrut să intru într-un cazinou.

- Domnule, nu vă pot lăsa să intrați pentru că sunteți fără cravată!

- Cum așa?? Domnul ăla e chiar în fundul gol!!

- Da, dar el iese!

FzR!!

Coșmarul

Se aude faptul că dnul Șucu i-a făcut ieri un cadou lui Mister al nostru pentru a compensa absența lui Rrahmani: Djordje Despotovic.

Georgică asta, un sârb de 1,90 m, ajunge în Giulești liber de contract după despărțirea de cei de la Arsenal Tula.

Nu știu cum se vor înțelege acolo în atac sârbul și kosovarul sper doar ca în cel mai scurt timp să ne reglăm arsenalul și să însemnăm coșmarul pentru echipele adverse.

Deocamdată, ieri-noaptea, nevastă-mea a avut un coșmar și a țipat în somn.

Din reflex, m-am sculat, am spălat vasele, am dus gunoiul și am dat cu aspiratorul…

FzR!!

Ghinioanele

Când totul părea perfect pentru noi, săptămâna aceasta Lewa din Giulești a suferit o fractură la glezna dreaptă și ne va lipsi luni bune de reușitele lui...

Și pentru ca ghinioanele să se țină lanț în dimineața aceasta mi-a fost răpită și soția.

Procedural, așa precum în marile ecranizări, am primit și un apel telefonic.

- Dacă în două ore nu ne aduci banii, ți-o aducem înapoi!!

Și totuși, de acolo de la capătul tunelului, parcă-parcă ne surâde șansa...

în dimineața această Rapidulețul a zdrobit la scor de neprezentare pe CS Tunari, dar nu aceasta este știrea, ci faptul că El Sawy și bombardierul Soni au îmbrăcat tricoul primei echipe.

Nu știm cum s-au descurcat.

Știm doar că mai avem un motiv sau două de a visa.

Frumos.

FzR!!

Loviturile

Numai lovituri primesc de la viață.

Mă lovește ba foamea, ba somnul, ba lenea...

Ieri-noaptea, după victoria Rapidulețului, partidă interzisă însă cardiacilor, m-a lovit setea...

Undeva într-o boxă de pe vis-a-vis....

Am intrat în casă parcă pe la 3 dimineața, bucuros că am dat și eu 3, deci ce pot să vă mai spun...

În pragul ușii mă aștepta Ghinionul. Să mă lovească.

- De unde vii mă la ora asta???

- De la nunta Zamfirei, încerc eu să improvizez ca de fiecare dată....Mamă ce beție a fost, nici nu poți să-ți închipui cum s-au îmbătat toți ca porcii!!

- Ba cum să nu pot să-mi închipui, dezbracă-te de rochia miresei, dă jos coronița și treci la culcare!!

Acolo, pitit în pat, m-a lovit și bucuria. Aceea nestăvilită, greu de stăpânit și explicat.

A emoțiilor trăite la maxim pe întreaga durată a unei partide nebune-nebune.

Dimineață, m-a lovit însă și dorul.

Ce nu-l voi putea stinge decât abia etapa viitoare.

p.s.: La Mulți Ani frumoși, Nico!! Și scuze în numele celor ce au uitat.

FzR!!

Uitarea

 

Nu știu cum să vă spun, însă mie îmi pare că-mi stă mai bine trist, decât să mă plictisesc de bucurie...

Aseară, într-o atmosferă literalmente incredibilă, incendiară, fantastică și aș mai putea continua, am învins garnitura celor de la Cluj.

CFR Cluj.

Da, da!

Ăia, mari și mulți din prima repriză, care apoi în actul secund au devenit mici, tot mai mici.

De această dată, nu golurile, nu atmosfera sau prințesele alea de pe rândurile din față m-au cucerit, ci unitatea echipei.

Cursa lui Signore pentru a-l îmbrățișa pe Petrila, aplauzele și încurajările lui Braun la incursiunile lui Onea, ritualul Albu-Albion după reușitele goleadorului, până și chiar auto-motivația lui Hopa-Mitică ăsta de Funsho.

O ECHIPĂ.

O FAMILIE.

Ultima dată când s-a mai întâmplat era parcă prin 2006 însă mă feresc să dau cine știe ce declarații în presă...

Noi nu am uitat.

Dimineață, mahmur și euforic...

- Știți de ce v-am tras pe dreapta?, mă întreabă polițistul...

- Dacă dumneavoastră ați uitat, eu nu vă reamintesc...

FzR!!

Doza

Știți de ce cântă cocoșii așa devreme?

Ca să se facă și ei auziți. Pentru că mai târziu se trezesc găinile...

Ei, bine, totuși noi cocoșii chiar avem un loc doar al nostru în care putem cânta neîncetat.

Și încânta pe cei mai invidioși.

Pentru că Giuleștiul a devenit o a 2-a Filarmonică a Bucureștiului.

Luni își va re-deschide din nou porțile.

Pentru noi.Poate cei mai ghinioniști de pe acest pământ.

De ce?

Pentru că uneori fotbalul pare cea mai mare escrocherie.

Noi ne înghesuim sufletele până la refuz în stadion, cântăm peste 90 de minute, pătimim, ne înfiorăm, iar băieții din teren, indiferent de rezultat își primesc salariile.

Luni sperăm să ne primim și noi doza de fericire fără de sfârșit.

FzR!!