La aproximativ 100 de kilometri de Londra, se află un orășel ce pare desprins din filmele de desene animate.
Și asta, deoarece aproape fiecare dintre casele viu colorate din localitate este strâmbă. Construcțiile se sprijină pline de toleranță una de alta, parcă încercând să evite prăbușirea.
Lavenham, orașul erou al acestui editorial, este un oraș medieval cu o istorie bogată, care s-a dezvoltat datorită comerțului cu lână în secolele XV și XVI.
La sfârșitul secolului XV, Lavenham se număra printre cele mai bogate orașe din Insulele Britanice, plătind impozite mai mari decât alte multe orașe.
Se spune că în 1487, când a vizitat orașul, regele Henric al VII-lea a amendat mai multe familii din Lavenham pentru că afișau prea multă bogăție.
Orașul s-a dezvoltat atât de repede încât multe dintre case au fost construite în grabă, cu lemn încă verde.
Pe măsură ce lemnul s-a uscat, bârnele s-au deformat, iar casele s-au înclinat în unghiuri neașteptate.
Din păcate, perioada de dezvoltare a așezării nu a durat mult. Refugiații olandezi au început să producă pânză mai ieftină, mai ușoară și mai la modă decât cea din Lavenham.
Industria țesăturilor din oraș s-a prăbușit, iar oamenii au rămas fără bani. Drept urmare, mulți localnici nu au mai avut bani pentru a-și reconstrui casele, așa că acestea au rămas așa cum erau.
Astăzi, tocmai aceste clădiri – care arată așa din cauza decăderii economiei locale – sunt atracția principală a orașului.
Mărire și decădere.
Un bătrân, sărac și puțin impovorat sub propria greutate a poveștilor sale. Sună cunoscut?
Un destin plin de istorisiri, însă deloc trist.
Ca prin Farmec, tocmai poveștile sale și urma istoriei stârnește curiozitate, emoție și simpatie.
Cel puțin simpatie.
FzR!!
