Nu mă surprinde deloc reacția lusitancei....
Pentru prima dată anul acesta mi-e dat să întâlnesc și eu pe cineva care să se bucure când mă vede.
E drept că instantaneu am întors capul să verific dacă nu se află cineva în spatele meu.
În dreptul "liniei de 16 " Cristiano execută primele mișcări de încălzire.
Trec mâhnit pe lângă iberică și-mi ocup locul în peluza.
Franța - Portugalia, contând pentru șaisprezecimile europeanului.
Rui Patrício, Guerreiro, Moutinho, Domingos Duarte ( îmi dau lacrimile când mi-amintesc de rebelul nostru ), Bruno Fernandes, Rúben Neves și Cristiano Ronaldo - tocmai ăsta din cauza căruia am pierdut-o pe entuziasta de mai devreme....
Jocul e avântat, băieții din Hexagon nu se regăsesc, stadionul vuiește și-mi pare un vulcan gata să erupă.
Nu-mi dezlipesc ochii de la iberică.
Doamna Veronica îmi aplaudă câteva după ceafă.
Standing ovation.
Asta pentru că în minutul 23 Runaldu se înalță peste Lloris, ieșit precum Prunea în meciul cu suedejii, și scutură plasa.
Profit de euforia golului și sustrag 4-5 doze de Super Bock din termoizolantele maurilor.
Până la finalul partidei în afară de a împărți bezele cu fetele din tribună, nu mai remarc altceva.
Portugalia învinge Franța și se califică în optimi.
Mai încasez două palme de la patroană.
Merit, dar a și meritat.
A fost o seară minunată.
Probabil cea mai importantă partidă de fotbal la care am asistat.
Mi-au amorțit mâinile pe masa din bucătărie.
Am visat.
Astăzi chiar ar fi trebuit să fiu unul din miile de suporteri la poate cel mai important meci de la europene.
Asta dacă nu apărea covidu' ăsta....
FzR!!
